Manastirea Sireti - Noutati  Printati aceasta pagina    
 
    RO | EN | DE | RU    
 

News

Slujba înmormântării mamei Înalt Preasfinţitului Mitropolit Vladimir al Moldovei

publicat pe 16 decembrie 2009

“Ea mi-a dat întâi povaţă,
Crezul ea m-a învăţat.
.........................................
...Datorită ei sunt astăzi
Ca Păstor ales de voi.”

(Sf. Ioan Iacob, „La Patronul Mitropolitului Iacob Stamate al Moldovei)

Miercuri 16 decembrie 2009 în satul Colencăuţi, reg. Cernăuţi, Bucovina, la Manastirea „Sf. Cneaz Vladimir" ctitoria familiei Cantarean Vasile şi soţia sa Vera împreună cu fiul lor Înalt Prea Sfinţitul VLADIMIR Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove a fost săvârşită Slujba Prohodului şi înmormântarea mamei Înalt Prea Sfinţitului VLADIMIR, Vera. În aceste clipe pline de durere sufletească pentru Întâistătătorul Bisericii din Moldova cât şi pentru tatăl îndurerat şi rudele, la Colencăuţi au sosit aducând condoleanţe membrii Sinodului BOM, colaboratorii Mitropoliei, Protopopii, Stareţi de mănăstiri, şi mulţi cunoscuţi ai familiei cât şi ai Înalt Prea Sfinţitului VLADIMIR. Lacrimile Înalt Prea Sfinţitului VLADIMIR au redat durerea din suflet pe care o are la pierderea celeia care i-a dat viaţă, educaţie, credinţă, bunătate sufletească, şi toate calităţile care le posedă Mitropolitul VLADIMIR. Dumnezeu s-o ierte şi în Sânurile lui Avraam s-o aşeze şi să o odihnească, veşnica ei pomenire!

Imagini de la Slujba Înmormantării:

LA PATRONUL MITROPOLITULUI IACOB STAMATE, AL MOLDOVEI

Într-o sală îmbrăcată
Cu icoane şi cu flori
Ospătează feţe-alese
De Ierarhi şi dregători.

Iar în capul mesei şade
Bucuros Mitropolitul
Cel iubit de tot norodul
Iacob îmbunătăţitul.

Este ziua lui cinstită
Şi de asta – negreşit –
Cele mai alese feţe
Din Moldova au venit.

Închinând mesenii veseli
La pahare de vin vechi
Un diacon îi şopteşte
Lui Vlădica la urechi:

“Să mă iertaţi, Preasfinţite,
O bătrână de la ţară
Ar dori ca să te vadă
Şi de mult aşteaptă-afară”.

Întru inima lui mare
Şi cu nobilă simţire
Se trezeşte dintr-odată,
O duioasă presimţire!

Şi privind pe geam, la poartă,
Ca să se încredinţeze,
A zâmbit cu duioşie,
Începând să lăcrimeze.

Toţi se uită cu mirare,
Neînţelegând de fel
Când el spune la Diacon
S-o aducă către el.

Fără multă zăbovire
S-a ivit o bătrânică
În costumul de la munte;
Cu opinci şi cu sarică.

Gârbovă, cu traista-n spate,
Ea păşeşte cam agale,
Sârguindu-se să calce
Tot pe-alăturea de ţoale!

Ajungând lângă Vlădica,
Dânsul s-a sculat grăbit
Şi primind-o i-a dat locul
Cel din dreapta – mai cinstit.

“Iaca, Mamă, (zice dânsa)
Am ştiut că ai "patron"
Şi-am venit pe jos de-acasă
Să-ţi aduc un mic “plocon”.

“Uite colo brânzişoară
De la noi, de la obcină
Şi prea multă sănătate
Cei de-acasă îţi închină”!

Toţi se uită cu mirare
La Înaltul Preasfinţit
Parcă vrând ca să-l întrebe –

Despre babă, ce-a păţit!

Pricepând a lor mirare,
El cu chipul zâmbitor
Şi cu buze tremurânde
A rostit către sobor:

"Preacinstiţilor mei oaspeţi!
Nu vă mai miraţi aşa!
Iată, bătrânica asta
Este însăşi mama mea!

Dacă astăzi sunt la cinste,
Asta-i datorită ei,
De la dânsa am eu viaţa
Şi smeritul obicei.

Ea m-a legănat pe braţe
Şi la piept m-a alăptat
Ea mi-a dat povaţă,
Crezul ea m-a învăţat.

Respectaţi sarica asta
Care vine de la oi
Datorită ei sunt astăzi
Ca Păstor ales de voi.

Astăzi eu împart cu dânsa
Cinstea mea cuviincios
Şi vă rog, gustaţi cu toţii
Din smeritul ei “prinos”!"

Deci, vorbind aşa Vlădica
Face semn la omul său
Ca să dea la fiecare
“Caşcaval de la Rarău”.

Aceste versuri le-am alcătuit într-o vreme fiind mişcat adânc. Din citirea vieţii lui smerite şi pline de sfinţenie. Din viaţa acestui mare Ierarh al Moldovei se vede cum cinsteşte Dumnezeu pe ce i smeriţi, care cinstesc pe mama lor. Mitropolitul Iacob Stamate a fost fiu de mocan (adică cioban de la munte) şi nu se sfia de mama lui când venea la Palatul mitropolitan din Iaşi.




 
loc. Sireţi, r. Străşeni
tel. 0-237-71705