Manastirea Sireti - Noutati  Printati aceasta pagina    
 
    RO | EN | DE | RU    
 

News

27 decembrie/09 ianuarie - prăznuirea celui dintâi dintre mucenici, Arhidiaconul Ştefan

publicat pe 09 ianuarie 2010

Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan, pârga mucenicilor

„În cea de-a treia zi de Crăciun prăznuim pe Sf. Arhidiacon Ştefan şi putem spune că n-a fost rânduită de Biserica noastră întâmplător această sărbătoare în a treia zi de Crăciun, pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin naşterea Sa, ne-a învăţat pe noi smerenia, ne-a arătat care este calea cea adevarată către mântuire şi că toţi cei care vor vrea sa traiasca cucernic in Iisus Hristos vor fi prigoniti si necajiti in viata aceasta pamanteasca, asa cum am vazut si in ziua a doua, cand El a fost prigonit de Irod care voia sa-I ia viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, viata aceasta pamanteasca. Si poate ca invatandu-ne Mantuitorul nostru Iisus Hristos smerenia, invatandu-ne lepadarea de sine, aratandu-ne cat este de spinoasa calea cea duhovniceasca noua ne-ar fi facut impresia ca este imposibila aceasta cale de urmat.

„Din toata istoria aceasta a crestinismului, din martirajul crestinilor la inceput si mai tarziu, in Imperiul Roman, si mai tarziu in vremurile moderne, si astazi, acest martiraj ia uneori forme violente, alteori forme mai putin violente: inscenari de procese, falsificand adevarul sau batjocoriri si asa mai departe. Toate acestea fac parte din sirul de suferinte al crestinismului. Traim intr-o lume in care crestinismul nu este aplaudat prea tare, nu este iubit. Traim intr-o lume in care modernismul, stiinta, libertinismul (…) lovesc in crestinism. Ei isi bat joc de noi. Ei spun ca a crede in Dumnezeu inseamna ca esti inapoiat mintal pentru ca, intr-adevar, pentru cei care sunt semidocti – cand zic semidocti nu ma refer la oamenii


care nu stiu carte, ci ma refer la oamenii care stiu foarte multa carte, oamenii de stiinta – nu reusesc sa faca saltul peste hotarele cunoasterii lor intelectuale si fizice si senzuale. Pentru ca dincolo de toate acestea te intrebi: ce este? Si ei nu se intreaba. Cunosc numai pe jumatate. Petrica Tutea spunea: toate stiintele, inclusiv matematica, nu ajung decat la bacalaureat; numai teologia a ajuns sa-si ia licenta, pentru ca ea lucreaza cu lucrurile de dincolo de cunoasterea intelectuala si senzoriala, ea lucreaza cu elemente absolute, elemente de credinta. Si asa si este. De aceea el numea pe acesti oameni care ramaneau la „bacalaureat”, ii numea in sensul acesta simbolic, ii numea semidocti, pentru ca nu aveau putere sa faca saltul. N-o faceau pentru ca sunt prizonierii simturilor si ai intelectului lor; n-o faceau pentru ca dracul ii tine inapoi, nu le da voie sa ajunga la Dumnezeu; n-o faceau pentru ca nici nu se temeau. Nu este asa de simplu sa renunti la tot [si] sa faci saltul in Divinitate. Nu este simplu pentru noi sa renuntam la toate, nu? Sa renunti la orgoliu, la pozitia ta, la situatia ta economica si sa zici: astazi este duminica, nu lucrez si ma duc la biserica; astazi este sarbatoare, nu ma duc la petrecere, ma duc la biserica, sa slavesc pe Dumnezeu - toate celelalte le fac in alte zile. Este greu sa facem lucrurile acestea. (…)

De aceea ma bucur foarte mult ca sunteti aici si ma rog lui Dumnezeu sa va tina aceasta inima curata, plina de credinta, si-asa, cu neputintele noastre, sa fim printre cei care renuntam macar la o parte din cele ale lumii acesteia ca sa-L primim pe Dumnezeu, ca sa stam langa Iisus Hristos, ca sa urmam exemplul Sfantului Stefan si al tuturor martirilor si intr-o lume in care nu ni se cere martirajul, ni se cere macar curajul de a marturisi pe Dumnezeu, de a suporta batjocura celor care nu stiu nimic decat ceea ce vad si cunosc cu mintea, de a suporta batjocura lor pentru ca noi cunoastem prin credinta mai mult decat orice: cunoastem pe Dumnezeu, cunoastem pe Iisus Hristos, din inima noastra am facut pestera in care El S-a nascut acum, de Craciun, suntem gata sa-L urmam pana la botezul Lui si dincolo, la predicare, sa-L urmam pana la moarte pe cruce, ca murind si noi impreuna cu El sa inviem odata cu El“.

De aceea, Biserica vine in aceasta zi cu Sarbatoarea Sf. Arhidiacon Stefan aratandu-ne ca si noi, desi suntem oameni pacatosi, desi suntem oameni cu pacate, cu inclinatii spre rau, totusi putem duce si noi o viata virtuoasa, putem duce intr-adevar o viata placuta lui Dumnezeu, calcand pe urmele sfintilor (…).

Deci, iata, ca sa putem sa avem si noi viata lui Hristos putem calca pe urmele sfintilor, de aceea vine cu un exemplu din acesta, pamantesc, uman, aratandu-ne ca Sfantul Arhidiacon Stefan, care era om pamantesc – om si el cu slabiciuni, om si el cu ispite, om care simtea si el frigul, care avea foame si toate celelalte, asmenea noua, iata, a putut totusi sa biruiasca cele pamantesti, a putut chiar sa se biruiasca pe sine insusi si sa ajunga, pana la urma, sa vada cerurile deschise si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal si primind in clipa aceea sufletul sau intru Imparatia lui Dumnezeu“.

Mana Sfântului Arhidiacon Ştefan, care se păstrează la Mănăstirea Serghiev Posad, Rusia

Cinstitul Cap al Sfântului Arhidiacon Ştefan, care se păstrează la Mănăstirea Vatoped - Sf. Munte Athos, Grecia

Sursa: www.razbointrucuvant.ro




 
loc. Sireţi, r. Străşeni
tel. 0-237-71705