Noutăţi

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.

  Continuare»

Invierea lui Lazar este sarbatorita in Biserica Ortodoxa cu o zi inainte de Florii. Din Evanghelii aflam ca Lazar era fratele Martei si al Mariei si locuia in Betania. Aceasta localitate se afla in Tara Sfanta si este asezata pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Maslinilor.

In zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se afla dincolo de Iordan, in Pereea, intr-un tinut pustiu. Aici va primi vestea ca Lazar era grav bolnav si ca este asteptat sa-l vindece. Evangheliile nu mentioneaza ce boala avea, insa, fara indoiala era o boala fara vindecare. Hristos nu pleaca spre Lazar, decat dupa doua zile de la aflarea acestei vesti. Ajunge in Betania, impreuna cu ucenicii Sai, in cea de-a patra zi de la moartea lui Lazar.  Continuare»

Buna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5/18 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Dom­nului. Va­riatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie/7 aprilie s-a generalizat in toata lumea catolica.

In Rasarit insa, data de 25 martie/7 aprilie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot pe 25 decembrie/7 ianuarie, adica inca din prima jumatate a sec. al V lea.

Buna Vestire este sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sarbatorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.

  Continuare»

– Părinte, dacă am o problemă, spuneţi-mi vă rog,  la cine să merg, la un preot sau la un psiholog?

Eu aș zice: Bineînțeles că ar trebui la un preot. Dar observ cu multă, multă durere un lucru în lumea noastră: simțim din ce în ce mai des că noi, preoții, nu găsim felul ortodox de a-l asculta, de a-l înțelege, de a-l învia pe om. Și zic așa, ca unul care vine din Apus, unde Biserica de o mie de ani nu a fost, și unde spiritualitatea apuseană a falimentat total; veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era în ea demult.

  Continuare»

Sfânta Maria Egipteanca s-a nevoit în preajma locului în care Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat de către Sfântul Ioan („Betaraba, dincolo de Iordan” – Ioan 1, 28).

După tradiţie, peştera în care a vieţuit Sfânta Maria Egipteanca timp de 47 de ani se află pe un versant abrupt, nu prea înalt, din apropierea Iordanului.

O scară de lemn montată de arheologii iordanieni uşurează accesul pelerinilor. Peştera este alcătuită din trei cămăruţe mici şi goale. Aici este locul în care Sfânta Maria Egipteanca s-a pocăit pentru viaţa sa păcătoasă, ajungând la înalte măsuri duhovniceşti.

Aşezată într-o zonă deşertică, cu aer uscat şi fierbinte, peştera oferă o perspectivă amplă asupra văii Iordanului.

  Continuare»

  Continuare»

A sta de-a dreapta sau de-a stânga lui Dumnezeu stă în puterea noastră.

Iată-ne ajunşi şi în Duminica a cincea a Sfântului şi Marelui Post, când prăznuim pe Sfânta Maria Egipteanca. Să urmărim puţin cum ne-a pregătit Biserica perioada de trecere a Sfântului şi Marelui Post.

Desigur, la început nu a fost aşa, pentru că Mântuitorul Hristos, înălţându-se la cer, a lăsat porunca iubirii de Dumnezeu, porunca iubirii de aproapele, porunca frângerii pâinii şi atât. Înainte vreme, în secolul I-îi, în secolul al II-lea, creştinii se împărtăşeau chiar şi mâncaţi. De ce? Pentru că ei trăiau cu Dumnezeu şi nu era importantă o altfel de pregătire. Sunt creştinii care, dacă a fost cazul şi-au dat viaţa şi sângele lor, pentru credinţa în Hristos. Sunt creştinii care au spus: „Da, noi credem în Iisus Hristos şi nu vrem să ne închinăm la alt dumnezeu, străin”.

  Continuare»

Despre Întruparea Domnului pentru praznicul Bunei Vestiri

Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost compus în inima Imperiului bizantin şi s-a răspândit pretutindeni în lumea creştină, devenind un etalon imnografic pentru spiritualitatea ortodoxă.

Un acatist (akathistos) este un imn închinat unei persoane sfinte sau unui eveniment sfânt.

În sens propriu, cuvântul akathistos înseamnă „a sta în picioare“, ceea ce indică faptul că cei care ascultau acest imn nu stăteau în genunchi, ci în picioare. Acatistul are la origine condacul bizantin, un poem alcătuit din 18-24 de tropare sau strofe, fiecare cu câte 20-30 de versuri, aranjate în acrostih (în ordinea alfabetică grecească); fiecare strofă are acelaşi număr de silabe şi aceleaşi accente ca şi prima strofă. Aceste tropare erau precedate de o strofă aparte, ce avea în comun doar glasul (nu şi melodia) şi refrenul.  Continuare»

Duminica a treia din Sfantul si Marele Post al Pastilor se numeste si Duminica Sfintei Cruci. Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci incepe cu indemnul Mantuitorului ca fiecare om sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze Lui. Iar apoi Mantuitorul intreaba: „Ce-i foloseste omului sa castige lumea aceasta, daca isi pierde sufletul sau?". Iar in partea ultima a textului Evangheliei care s-a citit, se spune ca intre cei prezenti se afla oameni care nu vor gusta moartea pana nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu. Desi textul Evangheliei acestei duminici este relativ scurt, el este foarte bogat in intelesuri duhovnicesti legate de taina vietii crestine, in general, cat si de perioada aceasta a Postului Sfintelor Pasti.  Continuare»

Cu multă bucurie duhovnicească sfânta mănăstire Sireți a primit ca binecuvântare  un veșmânt care a acoperit sfintele moaște ale Preacuvioasei Macii noastre Parascheva de la Iași.

Acest odor prețios va fi expus spre inchinare la sfânta mănăstire Sireți.

  Continuare»

Astăzi, 11 martie 2017, s-au implinit zece ani de la trecerea la Domnul a Fericitului Ctitor al  Sfintei noastre Mânăstiri – Mihail Cazacu.

În dimineața zilei de 6 martie, s-a săvârșit Sf. Liturghie de către un sobor de slujitori ai Sfintei Mânăstiri.

Au participat familia părintelui, fii duhovnicești și credincioși care l-au cunoscut pe părintele Mihail.

După Sfânta Liturghie și parastasul săvârșit la mormântul părintelui Mihail, a urmat o masă de pomenire la care au luat parte toți cei prezenți.

  Continuare»

Gaza este o cetate în Palestina, aproape de latura Egiptului, care de demult a fost dată moştenire fiilor lui Israil, din seminţia Iuda; apoi a fost stăpânită de filisteni. De la dânsa luase odată Samson, pe umeri, porţile cele încuiate. Acea cetate era plină de păgânătatea închinătorilor la idoli, deşi se întrupase Hristos Dumnezeul nostru şi era luminată în parte cu sfânta credinţă de Sfinţii Apostoli şi cu propovăduirea episcopilor care au fost după dânşii. Însă cea mai mare parte a ei rătăcea în întunericul închinării idoleşti, închinându-se unui chip cioplit, numit Marnas, precum şi Venerei şi altor necuraţi zei elini. De multe ori s-a vărsat într-însa sânge creştinesc, mai ales în vremea urâtorului de Dumnezeu, împăratul Iulian Apostatul. Pentru că atunci pe toţi preoţii şi călugării şi pe fecioarele cele sfinţite lui Dumnezeu cu nemilostivire i-au ucis necredincioşii. O tiranie şi păgânătate ca aceasta se săvârşea în cetatea Gâzei care avea într-însa atât popor, încât nimeni nu putea s-o cureţe şi s-o lumineze desăvârşit cu sfânta credinţă, până la Sfântul Porfirie, episcopul, pentru care ne este cuvântul. Acesta a întărit-o desăvârşit, pe toţi idolii i-a sfărâmat şi a ridicat biserică în mijlocul cetăţii şi a câştigat lui Dumnezeu toată Gaza, cu mare osteneală, precum va arăta povestirea de faţă.  Continuare»

Un mare pericol îi paște pe tinerii de astăzi, prezentat sub forma unor jocuri sau provocări, care au ca scop final curmarea vieţii proprii.

Întrucât tinerii sunt din fire curioși, această provocare periculoasă a atins pe internet, în special pe site-urile de socializare, o popularitate foarte înaltă, copiii fiind instruiți pentru cultul morții. Acești coordonatori domină mintea copiilor, provocând cu ei o discuție convingătoare, iar apoi amenințându-i cu moartea familiei lor, în schimbul propriei  sinucideri, indicându-le locul și ora sinuciderii.

  Continuare»

Mitropolitul Ieremia al Gortinei/ Credința Ortodoxă și etosul ei

Legătura noastră cu Dumnezeu, iubiții mei, se exprimă prin cuvântul „credință”. Cuvântul acesta este puternic și exprimă o legătură puternică. Provine de la verbul „a se încredința”. Așadar, spunând „cred în Dumnezeu”, înseamnă că mă încred cu totul Lui, mă predau Acelui, sunt al Lui. Am semnat și un legământ sfânt prin care am declarat că aparținem lui Dumnezeu și am făcut chiar și făgăduințe și jurăminte că vom fi ai Lui și vom trăi așa cum vrea El. Aceste făgăduințe și jurăminte le-am făcut atunci când am intrat în Familia lui Dumnezeu, care se numește BISERICĂ.   Continuare»

Duminica Ortodoxiei - Triumful frumusetii lui Dumnezeu

Inceputurile artei iconografice bizantine

Potrivit Sfintei Traditii, icoanele fac parte din invatatura si practica Bisericii Crestine, iar potrivit documentelor ele se aflau pe peretii catacombelor cand crestinii, persecutati de stapanirea lumeasca pagana si neputand sa se roage la lumina zilei, o faceau in adaposturi subterane. O data cu edictul din anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare - devenit apoi sfant impreuna cu maica sa, Elena - le-a dat crestinilor libertatea de a-si manifesta credinta si cultul, acestia au ridicat sute si mii de biserici, pe care le-au impodobit cu picturi murale, dintre care unele se pastreaza pana astazi. Asa s-a dezvoltat arta iconografica bizantina, a Bisericii Rasaritului, care a cunoscut un nou avant in secolul VI, sub imparatul Justinian, si a continuat sa infloreasca inca 200 de ani, daruindu-le inchinatorilor adevarate monumente de frumusete sacra.  Continuare»