Noutăţi

Alteţei Sale Regale Principesa Margareta, Custode al Coroanei Române

Alteţei Sale Regale Principele Radu

Familiei Regale a României

Am aflat cu profundă tristeţe despre trecerea la cele veșnice a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, un omul echilibrat și dăruit de Dumnezeu cu o harismă deosebită.

În cei 96 de ani de viață, Regele Mihai a fost pentru mulți un izvor de moralitate, responsabilitate și patriotism, manifestate cu demnitate, cu discreție și cu hotărâre. Devenit rege la numai 6 ani, a dat dovadă de o disciplină și un devotament ce anunțau vocația asumării unui destin greu, în vremuri dificile pentru istoria țării și a familiei Sale.

Potrivit unui comunicat de presă al Patriarhiei Ecumenice, Sfântul Sinod a aprobat referatul Comisiei Canonice privind trecerea în calendarul Bisericii Ortodoxe a Arhimandritului Iacov Tsalikis, originar din Asia Mică, stareţul Mănăstirii Cuviosul David din Evia, stabilind ca dată de pomenire ziua de 22 noiembrie a fiecărui an.

Acum câteva zile s-au împlinit exact 26 de ani de la cuvioasa adormire a Sfântului Stareţ Iacov Tsalikis, care a vieţuit la Sfânta Mănăstire a Cuviosului David cel Bătrân din Evia.

Cheia intelesului pedepselor vesnice

Mantuitorul era intr-o perioada in care invata intens. Inainte de a rosti parabola asupra careia vrem sa ne oprim astazi, mai spusese ucenicilor si celor care Il urmau inca o seama de parabole. Incercase sa-i faca sa inteleaga de ce a venit pe pamant, de ce s-a intrupat, care este rostul oamenilor pe pamant, cum trebuie sa traiasca, cum trebuie sa-si dobandeasca mantuirea dincolo. Le spusese Parabola despre oaia cea pierduta, despre Fiul risipitor, cea despre Administratorul necinstit, si a incheiat cu parabola despre Bogatul nemilostiv si saracul Lazar.

Câte suflete mai naive, impresionate de asemenea vorbe şi de asemenea cinstiri, nu vor fi rămas cu hotărârea să urmeze şi ele la moarte pilda unei asemenea „personalităţi”? Şi, mai ales, ce vor fi zis în sufletul lor atâţia oameni din popor despre credinţa domnilor noştri şi ce concluzii vor fi tras pentru necesitatea lor de a mai crede?

Să te laşi incinerat, când Biserica osândeşte acest lucru şi când nu-ţi acordă, prin preoţii ei legiuiţi, asistenţa şi rugăciunile ei, echivalează cu o nesocotire a Bisericii şi deci şi a creştinismului.

Am primit cu bucurie călduroasa invitaţie frăţească de a vizita Biserica Ortodoxă Română pentru a fi părtaş la festivităţile prilejuite de împlinirea a 10 ani de la Întronizarea Preafericrii Voastre şi de a lua cuvântul în faţa confraţilor arhierei la o  şedinţă a Sfântului Sinod.

Vă sunt recunoscător pentru propunerea de a vorbi pe tema mărturisirii credinţei ortodoxe în sistemul de stat ateu. Sunt ferm convins că avem nevoie de o studiere mai aprofundată şi completă a istoriei vieţii poporului lui Dumnezeu în epoca totalitarismului şi de discuţii privind experienţa acumulată de Biserica Ortodoxă în anii de prigoană.