Noutăţi

Au trecut aproape 18 ani, de când, prin zdruncinarea lumii întregi, în urma răsboiului mondial şi a revoluţiei din 1917, s au înfăptuit actele măreţe de azi, Basarabia ruptă cu silnicie în anul 1812, prin forţă şi nedreptate, – s a alipit iarăşi acolo de unde a fost smulsă. Eu, în timpul de la alipire până astăzi, am stat în tăcere, lăsând pe alţii să vorbească despre toate cele petrecute. Dar sunt anumite lucruri care ar trebui scoase la lumină, căci „dacă taina împărătească a o păstra este bine, apoi lucrurile lui Dumnezeu a le vesti este ştiinţa“ (Înţelepciunea lui Solomon).  Continuare»

Praznicul Botezului Domnului este sărbătorit la 6 ianuarie. El este numit în popor şi Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviinţă, ca să primească cineva vrednicia de învăţător sau de preot înainte de 30 de ani.  Continuare»

Duminica după sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este şi ultima duminică din anul acesta, ne înfăţişează două evenimente din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, şi anume fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, şi împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toţi copiii din Betleem şi împrejurimi, cu scopul de a omorî şi pe Iisus.  Continuare»

Fie ca bucuria Nașterii Mântuitorului să aducă tuturor credincioșilor noștri, celor ce susțin lucrarea noastră, în faptă și cuvânt bun , milă și pace, bucurie și binecuvântare, iar Pruncul născut în Bethleem , Hristos Domnul Nostru să ne daruiască la toți mila și harul Păcii Sale cele Sfinte !
Vă dorim tuturor să petreceți fericiți de Sfintele Sărbători alături de cei dragi !

La mulți ani!

Cu prețuire și dragoste Arhim. Porfirie Starețul Sfintei Mănăstiri Sireți împreună cu obștea!

  Continuare»

„Iar când a venit plinirea vremii,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său,
născut din femeie, născut sub Lege,
ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere,
ca să dobândim înfierea.”
(Galateni IV, 4-5)

Preasfințiți ierarhi ai Sfintei noastre Biserici,
Preacucernici preoți şi diaconi,
Preacuvioși monahi şi monahii,
Drept-măritori creștini,

„Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzește Pomul Vieții; iar eu mă împărtășesc din dulceața din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare”(Stihiră la Nașterea Domnului).

  Continuare»

Genealogia Mântuitorului redactată de Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam“, începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos. Vedem în Evanghelia după Matei că generaţiile de oameni de la Avraam până la Hristos se împart în trei grupe de câte 14 generaţii.  Continuare»

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul era dregător la curtea regelui perşilor, pe vremea împăraţilor Arcadie (395-408) în Răsărit şi Onorie (395-423) în Apus. Făcând parte dintr-o familie cu strămoşi creştini, s-a căsătorit cu o femeie creştină şi vieţuia în bogăţie şi în cinste, fiind foarte iubit de regele său, împăratul perşilor. Bogăţiile sale au reprezentat pentru Iacov o mare primejdie pentru sufletul său, pentru că se alipise prea mult de cele materiale, uitându-le cu desăvârşire pe cele folositoare sufletului.  Continuare»

Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului (numită în popor şi Vovidenia) aminteşte faptul aducerii cu evlavie, în biserica Legii vechi, adică în templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru că acest fapt, atunci când s-a petrecut, s-a împlinit într-un chip minunat şi, al doilea, el cerea o pregătire pentru taina nașterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea să se săvârșească prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.  Continuare»

Această pildă nu se găseşte decât la Sfântul Luca, a cărui Evanghelie este, după Tradiţie, Evanghelia lui Pavel, căci Sfântul Luca a fost multă vreme colaboratorul şi scribul Sfântului Pavel1. Dar pericopa2 nu este bine aleasă, aşa cum adesea se întâmplă în lecţionarul bizantin. Într adevăr, Domnul spune această pildă în urma unui eveniment anume, o cerere care i a fost adresată. Dacă se înlătură această parte, pilda este mult mai puţin clară şi mai ales îşi pierde din forţă. Trebuie deci neapărat să începem această lectură la versetul 13.  Continuare»

Sfântul şi marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea paginilor împăraţi. Temându-se de groaznica prigonire a nelegiuiţilor, ţinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preţ al credinţei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar altă a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămâie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu  Continuare»

Dacă ar avea oamenii necontenit înaintea ochilor mila lui Dumnezeu faţă de dânşii, s-ar milostivi şi ei unii faţă de alţii. Nimic nu-l face pe om mai potrivnic milosteniei decât gândul că nici lui nu-i dă nimeni nimic. Nimeni? Dar Dumnezeu? Nu răsplăteşte El, zi şi noapte, cu milostivirea Lui, nemilostivirea noastră? Şi nu-i mai bine să te bucuri, la curtea împăratului, de milostivirea împărătească decât de milostivirea slugilor? La ce ne-ar folosi bunăvoinţa tuturor de la Curte, dacă am cădea în dizgraţia regală?  Continuare»

CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE “Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34)

Am sărbătorit, iubiţii mei, praznicul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru care Biserica noastră a cântat ,,Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Pentru Cruce poeţii Bisericii au alcătuit imne, iar Sfinţii Părinţi, de la cei mai vechi până la cei mai noi, au împletit cuvinte de laudă.

Cinstita Cruce o iubea şi o cinstea şi Sfântul Cosma Etolianul, care a primit mucenicia în anii sclaviei. Atât de mult o avea la evlavie, încât oriunde mergea ridica o cruce mare de lemn şi sub umbra ei predica; şi împărţea pretutindeni cruciuliţe care fac minuni.

Iubiţii mei, despre cinstita Cruce vorbeşte şi Evanghelia de astăzi. Cum începe? ,,Cine voieşte să vină după mine…” (Marcu 8, 34). ,,Cine voieşte”, zice. Nu forţează pe nimeni Hristos, nu îl ia de ureche să-l bage în staul, ca pe o oaie – ca pe o căpriţă -, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Hristos, dar dacă nu vrei, nu crezi.  Continuare»

Iubiţi credincioşi, pentru a vorbi mai desluşit des­pre acest prea sfânt praznic al Înălţării Sfintei Cruci, la care ne-am învrednicit a ajunge, este nevoie să înce­pem cu un istoric mai vechi şi să aducem în mijloc nişte măr­turii mult mai de demult, ca să ne putem da seama când a început şi cum a ajuns până la noi praznicul acesta.

Aţi văzut dumneavoastră grâul, când de-abia îl bate vântul, sau când e de o palmă numai şi când e a­proape să dea în spic? Dacă vei căuta într-însul şi îl vei desface când e aproape să dea în spic, sau cu vreo lună mai înainte, vei vedea acolo o taină mare. Acolo, în paiul acela, în firul acela de iarbă găseşti toată aşezarea grâ­u­lui foarte amănunţit, foarte mic se arată înăuntru şi spi­cul şi boabele lui şi toate celelalte. Aţi văzut păpuşoiul când de-abia îi dă spicul şi de-abia are păpuşi? Păpuşa a­ceea care nici mătase nu are, în care se vede ceva foarte mic, e porumbul, care mai târziu se va face mare, va face şi grăunţe şi toată frumuseţea lui lăsată de Dumnezeu.

  Continuare»

Marți, 17 septembrie 2019, Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, a fost sărbătorit pentru prima dată după canonizare la Mănăstirea Sireți, unde soborul sfintei mănăstiri în frunte cu părintele stareț, Prea Cuv. Arhim. Porfirie, a oficiat Sf. Liturghie cu această ocazie.

Aceasta este prima prăznuire a Sf. Dionisie,  după hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,  din 25 octombrie 2018, de a-l înscrie în calendarul Bisericii Ortodoxe.

Anul acesta este primul an în care Sfântul Dionisie  a fost sărbătorit în mod solemn de credincioșii ortodocși români de pe ambele maluri ale Prutului, a căror evlavie față de noul mărturisitor al Domnului Hristos este tot mai mare cu fiecare an ce trece.

  Continuare»

Evanghelia de astăzi ne istoriseşte despre stăpânul unei vii care şi-a trimis slujitorii să ceară lucrătorilor săi partea de recoltă ce i se cuvenea. Aceştia l-au prigonit şi l-au ucis pe trimişii stăpânului şi chiar pe fiul lui. Stăpânul s-a supărat şi a dat via sa altor lucrători, care să-i aducă roadele la vremea potrivită (Mt. 21, 41).

Noi, creştinii, suntem lucrătorii care am preluat via de la vechiul Israel, care a ucis pe Prooroci şi L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Această vie este Biserica, „Noul Israel” sau Împărăţia harului mântuitor. Stăpânul nostru Hristos a plecat la cer de unde va reveni să ceară roadele credinţei noastre concretizate în fapte creştineşti.

  Continuare»