Noutăţi
Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Spunem „Biserică” şi nu „Templu”, pentru că acum, în creştinism, folosim acest cuvânt pentru Lăcaşul Domnului.
De altfel, Templul Vechiului Testament a fost prototipul, prefigurarea, Bisericii creştine.
Evenimentul sfânt al intrării pruncei Maria în Templul din Ierusalim a fost fructul unei făgăduinţe. Căci Tradiţia ne spune că părinţii Ioachim şi Ana, în vârstă fiind şi neavând copii, în rugăciunile lor fierbinţi de a-i binecuvânta Cel de Sus cu un prunc, au făcut legământ în faţa lui Dumnezeu că de-l vor dobândi, îl vor afierosi Domnului, adică îl vor duce la Templu.
Continuare»
În data de 29 noiembrie 2016, Biserica Ortodoxă a Bulgariei a adoptat o poziție privind Sinodul din Creta și în special textul Sinodului intitulat "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul [și nu "ansamblul" - după cum se menționează în traducerea oficială franceză, n.tr.fr.] lumii creștine". Publicăm mai jos textul integral al Sfântului Sinod [al Bisericii Ortodoxe Bulgare]:
Sfântul Mucenic Dasie a trait în secolele III-IV d.H., fiind soldat în armata romană, în Legiunea XI “Claudia” care staţiona la Dunăre încă din secolul al II‑lea.
Numele de “Dasius” dovedeşte originea sa geto-dacică şi înseamnă “miel”, cuvânt care s-a păstrat într-o formă uşor schimbată - “daşu”, dar cu aceeaşi semnificaţie, până în prezent.
Arestarea şi condamnarea la moarte a Sfantului Mucenic Dasie este legată de sărbătoarea Saturnaliilor – o sărbătoare păgână care se celebra în Imperiul Roman timp de şapte zile in fiecare an - la început între 17 şi 24 decembrie, apoi între 1 şi 8 ianuarie - în cinstea zeului timpului numit de romani Saturn, iar de greci Cronos. În timpul Saturnaliilor, orice muncă înceta. În amfiteatre aveau loc lupte între gladiatori, spectacole de circ, curse de cai, iar pe străzi se desfãşura dansul orgiilor saturnale. În aceste zile, moralitatea devenea un concept cu totul relativ, fiecare săvârşind nelegiuirea dorită.
Continuare»
Dacă tu, ca om, te consideri vinovat şi te descoperi înaintea duhovnicului – fie duhovnicul cât de înapoiat – Dumnezeu te-a iertat, fiindcă te-ai smerit.
Dreapta credinţă a neamului românesc
Părintele Cleopa primea pe toţi cei care veneau la sfinţia sa, fie ortodocşi, fie de altă religie, fie români, fie de alt neam, dar ţinea cu tărie la dreapta credinţă Ortodoxă şi nu se sfia să şi mărturisească aceasta.
„Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia1. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfîntului Apostol Andrei. Coloniştii romani, cărora le-au predicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, cînd au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa Ortodoxă. Eram daci pe atunci; strămoşii noştri sînt dacii şi romanii, de la care am rămas noi, românii. Continuare»
Parintele Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.
Continuare»
Toate acestea, iubiții mei copii și nepoți, când le veți ține, va fi ca și cum mi-ați aprinde în fiecare zi o lumânare. Va fi pentru mine cel mai bun parastas zilnic. Să respectați datinele bisericești și să urmați celor cerești, pentru că toate cele lumești sunt vremelnice și trecătoare. Faptele bune și
milosteniile în ascuns le veți avea în veșnicie. Toate celelalte vor pieri ca un vis. Nu veți lua nimic cu voi, nici bogăția, nici slava, nici casele. Ci doar faptele voastre bune și răbdarea.
La ultima Adunare a Episcopilor Bisericii din Grecia (23-24 noiembrie 2016), IPS Theologos, Mitropolit de Serres, a citit raportul său intitulat "Informații cu privire la lucrările efectuate de Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe" și o discuție foarte amplă a urmat pe seama conținutului acestuia; apoi au fost luate decizii. Raportul a constat din trei puncte principale: în primul rând, sistemul sinodal al Bisericii și pregătirea Sfântului și Marelui Sinod, în al doilea rand, contribuția continuă a Bisericii noastre în pregătirea și formarea textelor sale [ale Sinodului n.n.] și, în al treilea rând, propuneri cu privire la subiectul lor. De fapt, raportul s-a axat pe informarea membrilor Adunării Episcopilor [Bisericii Ortodoxe a Greciei] despre Sinodul din Creta și deciziile care ar trebui să le ia aceasta. Pe durata sesiunilor [Adunării Episcopilor], am intervenit oral de două ori, și am depus un text ca proces-verbal, în care am analizat mai în detaliu opiniile mele. Voi publica mai jos principala mea intervenție care a avut loc în prima zi a Adunării. Continuare»
Monahismul ortodox este marcat in prezent de trei etape fundamentale: noviciatul, primirea schimei mici (calugaria) si primirea schimei mari (schimnicia). In practica Bisericii, monahii care traiesc in obsti poarta de regula schima mica, iar sihastrii si cei care traiesc in schituri izolate, pot primi schima mare.
Una sau doua schime monahale?
Istoricii bisericesti Sozomen, Paladie de Helenopolis si Ieromonahul Nichifor, sustin ca Sfantul Pahomie cel Mare a fost primul care i-a investit pe monahi cu chipul dumnezeiestii schime. In primele zece secole nu a existat insa decat o singura schima monahala.
Continuare»
E o cale foarte complexă procesul ăsta de ieşire din deznădejde. El cere smerenie şi cere credinţă. Din necredinţă deznădăjduim. Nu-L credem pe Dumnezeu, care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă Numele Meu se va mântui, n-am venit în lume pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi”. Nu-L credem. Dar când vine diavolul şi zice: „Nu te vei mântui că ai făcut cutare şi cutare treabă! Dumnezeu nu te mai iubeşte”, îndată îl credem.
Evanghelia Duminicii a XXV-a dupa Rusalii, care ne prezinta Pilda samarineanului milostiv, este o Evanghelie a milostivirii si a vindecarii. Ea este pentru toti oamenii un indemn la fapte bune, la lucrare izvorata din iubire milostiva si savarsita cu bucurie pentru mantuirea altora, dobandind astfel si propria mantuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos uneste spiritual pe cel ce ajuta cu cel ce este ajutat. Untdelemnul si vinul folosite pentru vindecarea celui ranit de talhari au si o semnificatie liturgica: vindecare de pacate si binecuvantare a vietii. Continuare»
În cadrul unei conferinte organizate in Ufa (Bashkiria, Rusia), in aceste zile, intitulata "1917-2017 - lecțiile unui secol", Mitropolitul Nicon de Ufa și Sterlitamak declara:
"Putem numi Biserica Ortodoxă Rusă, drept Biserica a neo-martirilor și a neo-mărturisitorilor", ale căror fapte au avut loc în secolul al XX-lea. "Ei sunt cei care ocupa cel mai mare numar pe listele sfinților ruși. În prezent, doar 1774 de nume ale acestor noi mucenici și noi mărturisitori se regasesc în calendar. Aceste 1774 de nume de martiri au fost rezultatul unor cercetari meticuloase ale proceselor-verbale ale interogatoriilor. Continuare»
Clopotele bisericii au sunat din nou în orașul Bashiqa, din nordul Irakului, pentru prima dată de când a fost capturat de militanții "Statului Islamic" în urmă cu doi ani, conform unui raport PUKmedia.
Bashiqa, Irak: Kurzii ridica din nou crucea pe biserica
Sfanta Liturghie a fost oficiata in aceasta biserică, pentru prima dată, dupa o lungă perioadă de timp. Continuare»
Parintele Constantin Coman: "Patericul este expresia împlinirii, este confirmarea tuturor cuvintelor Mântuitorului Hristos din Evanghelie. Patericul confirmă faptul esenţial că omul este în măsură să răspundă iubirii lui Dumnezeu cu aceeaşi măsură"
Familia Ortodoxa: „După Scriptură vine Patericul”
Mulţi au impresia că Sfinţii au coborât de undeva din cer, că au fost cumva aleşi de Dumnezeu, un fel de personaje de poveste. Patericul egiptean ne demonstrează însă că sfinţenia nu este decât încununarea unei vieţi de luptă cu propriile neputinţe, cu patimile şi cu diavolii.
Continuare»
O altă patimă foarte primejdioasă, care se strecoară atât de uşor şi pare a se motiva mereu şi îşi face loc imediat între toţi este vorbirea de rău. Sunt convins că cei mai mulţi care îşi pierd sufletele, şi le pierd pentru această neînfrânare împătimită a limbii. Nu ştii să vindeci, dar ştii să deschizi, ca orice ucigaş, rana! Suprema poruncă – iubirea – este propovăduită, întărită şi trăită de Mântuitorul, ca o arvună a luminii şi frumuseţii Împărăţiei cerurilor. Că iubire şi milă este întreg Creştinismul!
Continuare»<< 11 12 13 14 15 16 17 18 19 < Pagina 20 din 104 > 21 22 23 24 25 26 27 28 29 >>
