"- Conflictul dintre Moscova și Constantinopol asupra Ucrainei a provocat cea mai importantă și puternică declarare a viziunii romantice a Rusiei de a fi "A Treia Roma" (după căderea Constantinopolului, considerată afi A Doua Romă) de către Biserica și Statul Rus. Cum contraziceți o asemenea revendicare din partea unei țări atât de puternice și, istoric, foarte pioasă? - Patriarhia Ecumenică a acordat autocefalia Bisericii Ucrainei, așa cum a făcut-o cu cinci secole în urmă cu Biserica Rusiei, în scopul unic de a remedia schisma care a împovărat de mulți ani poporul ortodox al țării. A făcut-o ca parte a responsabilității sale pastorale și a datoriei sale ca Biserică Mamă a poporului ucrainean, exercitându-și drepturilor sale canonice care decurg din deciziile Sinoadelor Ecumenice și din Tradiția seculară a Bisericii.  Continuare»

Deși suntem vecini cu Ucraina și acolo trăiesc o jumătate de milion de români, schisma bisericească din țara de la nordul României pare ceva depărtat și neimportant. În mass-media românească, laică și bisericească, doar câteva știri și-au găsit loc despre conflictul început între Kiev și Moscova în anii 1991–1992, în care s-a implicat în 2018 Patriarhia de Constantinopol.

Pe lângă faptul că lucrurile se întâmplă în altă țară, greutatea de a înțelege cât de gravă este schisma din Ucraina vine și din aceea că problemele generate de secularism în România sunt foarte acute: presiunea pentru introducerea educației sexuale comprehensive (pro-avort și pro-homosexualitate) și eliminarea religiei din școli, eșecul Referendumului pentru căsătorie și inițiativele de legalizare a parteneriatului civil, presiunea pentru retragerea finanțării cultelor de către stat etc.  Continuare»

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la pilda întoarcerii fiului risipitor

Aşa va fi bucurie în cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Lc. 15, 7).

Omul nu trebuie să deznădăjduiască pentru păcatele sale, dar nici să nu fie leneş şi uşuratic la minte. Când noi ştim că suntem păcătoşi, nu trebuie nici să deznădăjduim, nici să fim uşuratici la minte şi leneşi, căci amandoua acestea ne-ar duce la pieire.

Adica deznadajduirea ne impiedica de a ne scula din caderea in pacate, iar usuratatea mintii face, ca si cei ce stau, sa se poticneasca si sa cada. Aceasta, asadar, ne rapeste binele pe care il posedam, iar aceea, adica deznadajduirea, nu ne lasa a ne elibera de relele sub care noi suspinam.

  Continuare»

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2/15 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).  Continuare»

Sfântul Trifon în tradiţia românească

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Mucenic Trifon. El a trăit în secolul al III-lea. A suferit moarte martirică în timpul persecuției ordonate de împăratul Decius. Este cinstit ca protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. Această cinstire este legată de un episod din viaţa sa, când sfântul s-a rugat Bunului Dumnezeu şi a salvat localitatea sa natală de la înfometare, prin oprirea unei invazii de lăcuste.

De ziua Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile. Tot în această zi, gospodarii aduc la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, pentru semănat. În anumite zone viticole din ţara noastră astăzi oamenii sărbătoresc începutul muncii în vie, printr-o mare sărbătoare, numită „Gurbanul viilor”.

  Continuare»

  Continuare»

Părinţii lui Teodor, îngrijoraţi de dispariţia fiului lor, au luat informaţii de la ceilalţi copii şi s-au dus la Mănăstirea Vorona, unde l-au găsit pe Teodor în biserica mănăstirii, la rugăciune alături de prietenul lui, Dumitru. După multe lămuriri şi rugăminţi, părinţii Arăpaşu au reuşit să-l determine pe fiul lor să meargă acasă. Dar chemarea harului nu l-a lăsat pe Teodor mult în casa părintească – după câteva zile, a fugit din nou la mănăstire, unde îl aştepta cu ardoare prietenul lui, Dumitru. Acum ştiau părinţii lui Teodor unde-l pot găsi pe fiul lor şi, din nou, au plecat la Mănăstirea Vorona. Dar, de data aceasta, s-au întors acasă fără Teodor, care nu s-a lăsat înduplecat – şi atunci Gheorghe şi Marghioala au înţeles că fiul lor are chemare de la Dumnezeu să meargă pe drumul credinţei.  Continuare»

În ținuturile Lombardiei trăia o familie foarte virtuoasă. Soții aceștia aveau pentru Maica Domnului foarte multă evlavie, încât au pictat cu multă râvnă, pe unul dintre pereții casei lor, o icoană a Maicii Domnului, cheltuind mulți bani pentru ca icoana să fie frumoasă și impunătoare.

În fiecare zi și în fiecare clipă, ori de câte ori treceau prin fața acestei icoane, se închinau Maicii Domnului și-i înălțau cântare îngerească. Ca binecuvântare pentru acest bun obicei, Maica Domnului le trimitea bucurii și toate cele de folos. Vecinii lor îi numeau „iubitori de pace”.

  Continuare»

Pr. Florin Șerbănescu de la Sectorul Cultură și Patrimoniu Religios al Patriarhiei Române a declarat pentru Trinitas Tv că ideea de înfiinţare a Patriarhiei Române „a fost formulată pentru prima dată de Gheorghe Ciuhandu în cadrul Congresului preoţimii ardelene de la Sibiu, în 1919”.

„După aceea, alte personalităţi de marcă ale culturii româneşti, istorici precum Nicolae Iorga sau Ioan Lupaş, împreună cu mitropolitul primat Miron Cristea, ales la sfârşitul anului 1919, dar şi Regele Ferdinand, au continuat să prezinte această necesitate ca un fapt firesc”.

  Continuare»

Cine vrea să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, pentru că Hristos este mai mare decât natura. Mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină decât din vale. Zaheu era mic de statură si, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt. Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curătească, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor. Zaheu era întinat de iubirea de argint si nemilostivire si, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă si facere de bine. Căinţa este părăsirea cărărilor rele bătătorite de picioarele oa-menilor, precum si de gândurile si dorinţele lor, si întoarcerea pe o cale nouă: calea lui Hristos.  Continuare»

Publicăm mai jos prelegerea ținută de Mitropolitul Kallistos (Ware) la sesiunea inaugurală a Conferinței IOTA, care a avut loc între 9 și 12 ianuarie la Iași, România.

SINODALITATE

În ceea ce privește sinodalitatea, putem vedea imediat cum un Sinod al Bisericii ar trebui considerat un eveniment euharistic. Majoritatea Sinoadelor au fost preocupate de restaurarea comuniunii euharistice atunci când a fost ruptă, pe marginea a cine poate sau cine nu poate fi acceptat să primească Taina; și cele mai multe (dacă nu toate) Sinoade s-au încheiat cu o Liturgie cocelebrată, cu participarea tuturor membrilor prezenți.

www.lacasuriortodoxe.ro: Publicăm mai jos prelegerea ținută de Mitropolitul Kallistos (Ware) la sesiunea inaugurală a Conferinței IOTA, care a avut loc între 9 și 12 ianuarie la Iași, România.

  Continuare»

In fiecare an, pe data de 7/20 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.  Continuare»

Botezul Domnului, praznicul înnoirii vieții

Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, vieţuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos, până la aceşti ani, nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui.

  Continuare»

Sfantul Vasile cel Mare este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.

  Continuare»

Împlinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.  Continuare»