Noutăţi

În această zi suntem în apropierea marelui praznic al Nașterii lui Hristos, care a înnoit lumea. Niciun alt praznic împărătesc nu aduce atâta bucurie în sufletele și în casele noastre ca Nașterea Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa în volumul "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an".

"Acum când suntem în ajunul Crăciunului, când dreptul Iosif caută loc de găzduire în Bethleem pentru Fecioară și pentru Prunc și nu găsește, când Fecioara merge în peșteră să nască pe Fiul Lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, să ne silim fiecare și să-i dăm loc de găzduire și de naștere lui Hristos în casele noastre creștinești și în cămara inimilor noastre", spune părintele Ilie Cleopa.

  Continuare»

Niciun istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de mult în trecut, printre strămoşi, căutând pe cel dintâi dintre strămoşi, aşa cum au procedat cei doi evanghelişti, Matei şi Luca, atunci când au scris despre neamul lui Iisus Hristos, despre sfântul lui neam, despre care Proorocul Isaia zice: „Iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 3, 8).  Continuare»

Subiectul legat de menirea vieţii noastre este foarte serios, deoarece priveşte problema cea mai importantâ pentru om: Care este scopul pentru care ne aflăm pe pământ. Dacă omul va lua o poziţie corectă faţă de subiectul acesta, dacă îşi va afla adevărata sa menire, atunci va putea lua o atitudine corectă şi faţă de problemele particulare ale vieţii sale, precum sunt relaţiile cu ceilalţi oameni, studiile, meseria, căsătoria, zămislirea şi creşterea copiilor. Însă dacă el nu va lua o poziţie corectă faţă de această chestiune fundamentală, atunci va eşua şi în împlinirea scopurilor vieţii sale. Căci, ce sens pot avea aceste scopuri particulare, atunci când viaţa omenească nu are sens în totalitatea ei?

 

  Continuare»

  Continuare»

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Pătară, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă - singuri ei fiind rădăcină sfântă - şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.  Continuare»

Datori suntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dânsul, acum se roagă de-a pururea pentru mântuirea şi ocrotirea noastră.

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădându-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osârdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi.

  Continuare»

La prăznuirea Sf. M. Mc. Iacov Persul – ocrotitorul ceresc al sfintei noastre mânăstiri, în seara zilei de 9 decembrie, s-a săvârșit Slujba Privegherii iar dimineața, 10 decembrie, sfânta şi dumnezeiasca liturghie a fost săvârșită în biserica închinată Sf.M.Mc. Iacov Persul de către preacuviosul părinte arhimandrit Natanael, alți părinți din obște și alți părinți care au avut evlavia de a cinsti pe cerescul ocrotitor al mânăstirii noastre - Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul.  Continuare»

“Astazi, cand Sfanta Biserica o pomeneste pe Sfanta Ma­re Mucenita Ecaterina, sa vorbim despre intelepciune cu care era inzestrata şi anume cu o intelepciune duhovniceasca adanca: ea i-a depasit pe cei cinci intelepti in cugetarea des­pre Dumnezeu. Exista o intelepciune lumeasca, la care referindu-se Sfintii Parinti spun: „Este mai bine sa fii nebun“. Intelepciunea lumeasca este de pilda atunci cand mergi la biserica pentru ca nu ai altceva de facut sau cand dai milostenie pentru ca n-ai unde pune banii etc.

  Continuare»

Iar pentru dobândirea jertfei de sine prin care dezrădăcinăm din inimă patimile noastre, un element de bază și preocuparea principală a noastră trebuie să fie rugăciunea. Părinților, singuri nu putem face nimic! ,,Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu” (Psalm 68, 4). Acum, stau și vă întreb pe voi, părinți și frați, cine sau ce îl împiedică pe monah să-și îndeplinească datoria sa? Și, pentru că sistemul nostru de organizare, după tradiția Părinților, este cel chinovial, acest lucru ne ajută mai mult, ne dă mai multă libertate. Eu am viețuit singur înainte, având foarte multe responsabilități, și, ca om, trebuia să mă îngrijesc de foarte multe.   Continuare»

Intrarea în Biserică a dumnezeieştii Fecioare cea plină de har este îndoită: una văzută, cea de pe pământ, care s-a făcut în tem­plul din Ierusalim; alta nevăzută, aceea din Biserica triumfătoare, unde Sfânta Fecioară se află în fruntea cetelor Sfinţilor, a îngeri­lor şi Arhanghelilor, a Heruvimilor şi Serafimilor. Cea dintâi a umplut de slavă templul lui Solomon; cea de-a doua umple de sla­vă cerul, templul cel nefăcut de mână al lui Dumnezeu.  Continuare»

Cuviosul Cleopa de la Sihăstria - o viață de smerenie

Acum, la împlinirea a 17 ani de la plecarea Părintelui Cleopa dintre noi, ne mângâiem că ne-au rămas măcar cărţile sale ziditoare de suflet, înregistrări audio şi video, precum şi fotografii cu sfinţia sa. Nu ne rămâne decât să ne rugăm întru-tot-milostivului Dumnezeu ca să ne ajute să împlinim ceea ce Părintele Cleopa a propovăduit şi lucrat toată viaţa, pentru ca să se împlinească şi cu noi urarea sa: „Mânca-v-ar Raiul!”.

  Continuare»

„Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni”

Pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia de astăzi este un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin. Vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Nașterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă

  Continuare»

Ca şi iubirea lui Iisus Hristos, tot aşa şi pătimirile Lui au fost prea mari ca noi să le putem pricepe, pentru că iu­bim prea puţin pe Domnul. Dar cine iubeşte mult, acela poate înţelege mult şi din pătimirile Domnului. Iubirea este mică, este mijlocie, dar este şi desăvârşită, şi cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai desăvârşită e şi cu­noştinţa.

Îndeobşte, fiecare dintre noi poate înţelege despre Dum­nezeu atât cât i-a făcut cunoscut harul Duhului Sfânt, căci cum am putea gândi sau judeca despre ceea ce n-am văzut sau n-am auzit şi nu cunoaştem? Iată, sfinţii zic că ei au văzut pe Dumnezeu; dar sunt oameni care zic că Dumne­zeu nu există. Este limpede că ei vorbesc aşa pentru că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă deloc că El nu există.

Sfinţii vorbesc despre ceea ce au văzut şi au cunoscut aievea. Ei nu vorbesc despre ceva ce n-au văzut. Nu spun, de pildă, că au văzut un cal lung de un kilometru sau un vapor de zece kilometri – ceea ce nici nu există. Şi eu cred că dacă Dumnezeu n-ar exista, nu s-ar mai pomeni despre El pe pământ; dar oamenii vor să trăiască după voia lor şi de aceea zic că Dumnezeu nu există, şi prin aceasta de­monstrează că El există.  Continuare»

"Nu plange!..,"

Hristos Domnul la portile Nainului. Dupa ce in Capernaum vindecase sluga sutasului, a unui pagan in care Domnul a vazut credinta mai multa decat la cei din Israel (Lc 7, 1-10). Daca in cetatea aceea intalnise boala si-o biruise, aici si-acum Hristos intalneste moartea, contrafacerea bucuriei... Nu-i usor de inchipuit ce tablou era acolo, cata durere si jale inconjurau pe biata vaduva al carei unic copil (Lc 7,12), deci unic pamantesc sprijin, era dus sa fie dat taranei. Sa fi remarcat in vaduva aceasta Hristos taina vaduvei din Sarepta Sidonului, duioasa disperare a aceleia (3 Regi 17,18)?  Continuare»

Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.

Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri.

Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o vedea imbracata in haine urate si sarace.

  Continuare»