Noutăţi

Intrarea în Biserică a dumnezeieştii Fecioare cea plină de har este îndoită: una văzută, cea de pe pământ, care s-a făcut în tem­plul din Ierusalim; alta nevăzută, aceea din Biserica triumfătoare, unde Sfânta Fecioară se află în fruntea cetelor Sfinţilor, a îngeri­lor şi Arhanghelilor, a Heruvimilor şi Serafimilor. Cea dintâi a umplut de slavă templul lui Solomon; cea de-a doua umple de sla­vă cerul, templul cel nefăcut de mână al lui Dumnezeu.  Continuare»

Cuviosul Cleopa de la Sihăstria - o viață de smerenie

Acum, la împlinirea a 17 ani de la plecarea Părintelui Cleopa dintre noi, ne mângâiem că ne-au rămas măcar cărţile sale ziditoare de suflet, înregistrări audio şi video, precum şi fotografii cu sfinţia sa. Nu ne rămâne decât să ne rugăm întru-tot-milostivului Dumnezeu ca să ne ajute să împlinim ceea ce Părintele Cleopa a propovăduit şi lucrat toată viaţa, pentru ca să se împlinească şi cu noi urarea sa: „Mânca-v-ar Raiul!”.

  Continuare»

„Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni”

Pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia de astăzi este un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin. Vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Nașterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă

  Continuare»

Ca şi iubirea lui Iisus Hristos, tot aşa şi pătimirile Lui au fost prea mari ca noi să le putem pricepe, pentru că iu­bim prea puţin pe Domnul. Dar cine iubeşte mult, acela poate înţelege mult şi din pătimirile Domnului. Iubirea este mică, este mijlocie, dar este şi desăvârşită, şi cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai desăvârşită e şi cu­noştinţa.

Îndeobşte, fiecare dintre noi poate înţelege despre Dum­nezeu atât cât i-a făcut cunoscut harul Duhului Sfânt, căci cum am putea gândi sau judeca despre ceea ce n-am văzut sau n-am auzit şi nu cunoaştem? Iată, sfinţii zic că ei au văzut pe Dumnezeu; dar sunt oameni care zic că Dumne­zeu nu există. Este limpede că ei vorbesc aşa pentru că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă deloc că El nu există.

Sfinţii vorbesc despre ceea ce au văzut şi au cunoscut aievea. Ei nu vorbesc despre ceva ce n-au văzut. Nu spun, de pildă, că au văzut un cal lung de un kilometru sau un vapor de zece kilometri – ceea ce nici nu există. Şi eu cred că dacă Dumnezeu n-ar exista, nu s-ar mai pomeni despre El pe pământ; dar oamenii vor să trăiască după voia lor şi de aceea zic că Dumnezeu nu există, şi prin aceasta de­monstrează că El există.  Continuare»

"Nu plange!..,"

Hristos Domnul la portile Nainului. Dupa ce in Capernaum vindecase sluga sutasului, a unui pagan in care Domnul a vazut credinta mai multa decat la cei din Israel (Lc 7, 1-10). Daca in cetatea aceea intalnise boala si-o biruise, aici si-acum Hristos intalneste moartea, contrafacerea bucuriei... Nu-i usor de inchipuit ce tablou era acolo, cata durere si jale inconjurau pe biata vaduva al carei unic copil (Lc 7,12), deci unic pamantesc sprijin, era dus sa fie dat taranei. Sa fi remarcat in vaduva aceasta Hristos taina vaduvei din Sarepta Sidonului, duioasa disperare a aceleia (3 Regi 17,18)?  Continuare»

Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.

Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri.

Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o vedea imbracata in haine urate si sarace.

  Continuare»

133. Omul care pleacă departe de Dumnezeu îşi face lui însuşi un mare rău.

134. Dacă omul şi-ar cunoaşte urâţenia lui lăuntrică, n-ar urmări frumuseţi exterioare. Sufletul său are înlăuntrul lui multe pete, dar el nu ştie ce mizerie duhovnicească poartă.

135. Omul cel vechi este un rău chiriaş înlăuntrul nostru şi, ca să plece, trebuie mai întâi să dărâmăm casa şi să începem s-o construim din nou, ca să apară omul cel nou.

136. Atunci când omul îşi urmează propria voie şi nu-şi curăţeşte conştiinţa, aceasta prinde puţin câte puţin zgură şi devine nesimţitoare. Şi astfel păcătuieşte şi se simte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

137. Dacă omul nu se străduieşte să-l cunoască pe omul cel vechi, ca văzându-şi urâţeniile lui să-şi umilească firea, smerenia nu poate să-i devină stare, ca harul dumnezeiesc să rămână cu el.

138. Omul foarte păcătos are şi mult „material" pentru smerenie, iar multa smerenie atrage harul dumnezeiesc. Şi este de ajuns ca omul să evite în continuare pretextele şi pricinile ca s-o păstreze.

139. Prin Spovedanie, omul aruncă dinlăuntrul lui ceea ce este nefolositor şi dă roade duhovniceşti.

  Continuare»

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”: înainte de toate, trebuie spus limpede că această poruncă a lui Hristos este cea mai grea dintre toate şi poate părea, din multe puncte de vedere, imposibil de împlinit. Înainte de a încerca să i descifrăm înţelesul adânc – lucru deloc lesne – se cuvine să l punem în context. Această pericopă evanghelică face parte din ceea ce se numeşte „Predica de pe munte”, dar care este de fapt cuvântul de început pe care l rosteşte Hristos în Galileea mergând către misiunea Sa.  Continuare»

Egumen al Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului din Balamand și profesor de teologie biblică la Școala Teologică din același oraș libanez, arhimandritul Iacob Khalil vorbește despre prigonirea creștinilor din Siria și despre refugiații care sunt nevoiți să părăsească țara. În cuvântul său, el caracterizează situația din Siria ca fiind similară celei prin care a trecut elenismul din Asia Mică.  Continuare»

„Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să-Mi urmeze" (Marcu 8, 34).

Tânărului bogat Mântuitorul îi spune: „Dacă vrei să fii desăvârşit...." (Matei 19, 21), iar în Evanghelia de mai sus: „Dacă cineva voieşte..." De unde se vede că Mântuitorul nu constrânge, nu obligă pe nimeni să II urmeze, respectă libertatea omului, ci numai invită: „Dacă voieşti..."

Vedem însă că El vorbeşte şi altfel: „Poruncă nouă vă dau... Aceasta vă poruncesc...", spune ucenicilor învăţându-i porunca dragostei (Ioan 15); „Mergi şi fa asemenea" (Luca 10, 37), îi porunceşte învăţătorului de lege, îndemnându-l să urmeze samarineanului milostiv; tot aşa porunceşte el ucenicilor: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor " (Matei 16, 6).

  Continuare»

  Continuare»

Sfanta Cruce in lucrarea si inchinarea ei

In Noul Testament, crucea capata o noua dimensiune, isi descopera  toate semnificatiile si lucrarile ei aratate in parte si acoperit in simboluri si metafore inVechiul Testament, unde ea aparea ca un "semn profetic", nedescifrat inca. Taina si lucrarile Crucii fiind nedespartite de Hristos, de viata, activitatea si lucrarea Lui, Crucea isi descopera in Noul Testament deplinul inteles si toate semnificatiile ei: materiala, spirituala, teologica, soteriologica, ecleziologica si eshatologica.

  Continuare»

  Continuare»

Nasterea Maicii Domnului, praznuita de Biserica pe 8/21 septembrie, este prima mare sarbatoare din anul bisericesc. A fost fixata in a opta zi din anul bisericesc, pentru ca cifra opt simbolizeaza ziua vesniciei, viata fara de sfarsit. Datorita ei, Fiul cel Vesnic al lui Dumnezeu S-a intrupat, a biruit moartea si a daruit oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor.  Continuare»

Creştinii ortodocşi se află astăzi, 20 septembrie 2015, în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci.

Nimeni nu poate să ajungă în Împărăţia Cerurilor dacă nu va primi Botezul din apă şi din Duhul Sfânt

Sfânta evanghelia ne-a relatat despre dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi Nicodim, unul din membrii sinedriului (cel mai înalt for de judecată al evereilor), căruia Hristos Domnul i-a spus câteva lucruri esenţiale care privesc Împărăţia lui Dumnezeu, printre care şi cuvintele despre naşterea din apă şi din Duhul Sfânt, adică Botezul creştin.

  Continuare»