133. Omul care pleacă departe de Dumnezeu îşi face lui însuşi un mare rău.

134. Dacă omul şi-ar cunoaşte urâţenia lui lăuntrică, n-ar urmări frumuseţi exterioare. Sufletul său are înlăuntrul lui multe pete, dar el nu ştie ce mizerie duhovnicească poartă.

135. Omul cel vechi este un rău chiriaş înlăuntrul nostru şi, ca să plece, trebuie mai întâi să dărâmăm casa şi să începem s-o construim din nou, ca să apară omul cel nou.

136. Atunci când omul îşi urmează propria voie şi nu-şi curăţeşte conştiinţa, aceasta prinde puţin câte puţin zgură şi devine nesimţitoare. Şi astfel păcătuieşte şi se simte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

137. Dacă omul nu se străduieşte să-l cunoască pe omul cel vechi, ca văzându-şi urâţeniile lui să-şi umilească firea, smerenia nu poate să-i devină stare, ca harul dumnezeiesc să rămână cu el.

138. Omul foarte păcătos are şi mult „material" pentru smerenie, iar multa smerenie atrage harul dumnezeiesc. Şi este de ajuns ca omul să evite în continuare pretextele şi pricinile ca s-o păstreze.

139. Prin Spovedanie, omul aruncă dinlăuntrul lui ceea ce este nefolositor şi dă roade duhovniceşti.

  Continuare»

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”: înainte de toate, trebuie spus limpede că această poruncă a lui Hristos este cea mai grea dintre toate şi poate părea, din multe puncte de vedere, imposibil de împlinit. Înainte de a încerca să i descifrăm înţelesul adânc – lucru deloc lesne – se cuvine să l punem în context. Această pericopă evanghelică face parte din ceea ce se numeşte „Predica de pe munte”, dar care este de fapt cuvântul de început pe care l rosteşte Hristos în Galileea mergând către misiunea Sa.  Continuare»

Egumen al Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului din Balamand și profesor de teologie biblică la Școala Teologică din același oraș libanez, arhimandritul Iacob Khalil vorbește despre prigonirea creștinilor din Siria și despre refugiații care sunt nevoiți să părăsească țara. În cuvântul său, el caracterizează situația din Siria ca fiind similară celei prin care a trecut elenismul din Asia Mică.  Continuare»

„Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să îşi ia crucea şi să-Mi urmeze" (Marcu 8, 34).

Tânărului bogat Mântuitorul îi spune: „Dacă vrei să fii desăvârşit...." (Matei 19, 21), iar în Evanghelia de mai sus: „Dacă cineva voieşte..." De unde se vede că Mântuitorul nu constrânge, nu obligă pe nimeni să II urmeze, respectă libertatea omului, ci numai invită: „Dacă voieşti..."

Vedem însă că El vorbeşte şi altfel: „Poruncă nouă vă dau... Aceasta vă poruncesc...", spune ucenicilor învăţându-i porunca dragostei (Ioan 15); „Mergi şi fa asemenea" (Luca 10, 37), îi porunceşte învăţătorului de lege, îndemnându-l să urmeze samarineanului milostiv; tot aşa porunceşte el ucenicilor: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor " (Matei 16, 6).

  Continuare»

  Continuare»

Sfanta Cruce in lucrarea si inchinarea ei

In Noul Testament, crucea capata o noua dimensiune, isi descopera  toate semnificatiile si lucrarile ei aratate in parte si acoperit in simboluri si metafore inVechiul Testament, unde ea aparea ca un "semn profetic", nedescifrat inca. Taina si lucrarile Crucii fiind nedespartite de Hristos, de viata, activitatea si lucrarea Lui, Crucea isi descopera in Noul Testament deplinul inteles si toate semnificatiile ei: materiala, spirituala, teologica, soteriologica, ecleziologica si eshatologica.

  Continuare»

  Continuare»

Nasterea Maicii Domnului, praznuita de Biserica pe 8/21 septembrie, este prima mare sarbatoare din anul bisericesc. A fost fixata in a opta zi din anul bisericesc, pentru ca cifra opt simbolizeaza ziua vesniciei, viata fara de sfarsit. Datorita ei, Fiul cel Vesnic al lui Dumnezeu S-a intrupat, a biruit moartea si a daruit oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor.  Continuare»

Creştinii ortodocşi se află astăzi, 20 septembrie 2015, în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci.

Nimeni nu poate să ajungă în Împărăţia Cerurilor dacă nu va primi Botezul din apă şi din Duhul Sfânt

Sfânta evanghelia ne-a relatat despre dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi Nicodim, unul din membrii sinedriului (cel mai înalt for de judecată al evereilor), căruia Hristos Domnul i-a spus câteva lucruri esenţiale care privesc Împărăţia lui Dumnezeu, printre care şi cuvintele despre naşterea din apă şi din Duhul Sfânt, adică Botezul creştin.

  Continuare»

Iubiți credincioși,

În Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie de azi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat legiuitorului care L-a întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, că, toată Legea și Proorocii se cuprind în dragostea de Dumnezeu și cea de aproapele. Dumnezeiescul Ioan Evanghelistul arată că “Dumnezeu este dragoste și cel ce rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el“ (I Ioan 4, 16).

  Continuare»

"Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor" (Matei 3, 2).

Acesta este raspunsul Sfantului Ioan Botezatorul dat contemporanilor sai, acestea sunt cuvintele cu care Iisus Hristos si-a inceput Evanghelia Sa. Indemnurile la pocainta ale Botezatorului si ale Mantuitorului constituie, de fapt, intrebarile si raspunsurile la problemele oamenilor din acele vremuri care, facand arc peste timp, raman perfect valabile si in timpurile noastre pana la sfarsitul veacurilor. Pocainta personala este cea mai puternica arma impotriva diavolului, cheia descifrarii tuturor lucrurilor existentiale, scara catre cer, zborul spre lumina si certitudinea mantuirii sufletului.

  Continuare»

Pilda cu lucratorii viei din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei, care se afla si in Evangheliile dupa Sfantul Marcu si dupa Sfantul Luca, a fost rostita de Mantuitorul Iisus Hristos dupa intrarea Sa in Ierusalim. Prin ea, Mantuitorul Iisus Hristos arata ca El este piatra din capul unghiului de care depinde mantuirea sau pieirea oamenilor. De asemenea, toate aceste trei Evanghelii ne spun ca arhiereii, fariseii si carturarii au inteles ca Iisus vorbea despre ei cand le-a spus Pilda lucratorilor rai din vie (cf. Matei 21, 45; Marcu 12,12; Luca 20,19).  Continuare»

“Iubitii nostri frati crestini,

Cu toate cerurile, cu toată creaţia lui Dumnezeu, dacă n-ar fi Maica Domnului, n-ar fi atât de foarte frumos şi împlinită. Este stăpâna cerului şi a pământului! Este atâta loc în împărăţia lui Dumnezeu, să stea ca o împărăteasă, dar îi convine mai mult să stea la căpătâiul nostru!

Şi să ştiţi că oricare ar fi motivul întristărilor şi al supărărilor, sunt numai de la draci! Cum e posibil să deznădăjduim când avem un frate atât de grozav şi de puternic, care este Hristos, şi o mamă atât de cuprinzătoare, peste tot, care e Maica Domnului! Dumnezeu ne-a făcut dintr-o mare iubire, dar numai pentru El, nu ne-a făcut şi pentru altceva, ca să fim în Împărăţie împreună în marea bucurie şi veselie alături de El! Dar pentru lucrul acesta trebuie să jertfim.

  Continuare»

Biserica Ortodoxă  sărbătorește la 6/19 august Schimbarea la Față a Domnului. Această sărbătoare este numită în popor și Preobrajenia sau Probojenia și rememorează momentul schimbării minunate la față a Domnului, în Muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov...  Continuare»

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Ioan Hozevitul-Românul, astăzi pomenit, a avut cea mai scurtă perioadă de canonizare dintre Sfinții canonizați până acum de către Biserica Ortodoxă Română și anume de 32 de ani.

A adormit într-o zi de joi, pe 5 august 1960…și a fost canonizat pe 20 iunie 1992, la 12 ani după ce Sfintele sale Moaște întregi au fost așezate, spre cinstire, în Biserica Sfântul Ștefan din Mănăstirea unde se nevoise.

La Mănăstirea Sireţi se păstrează o părticică din Sf. Moaşte ale Sfântului Ioan Hozevitul şi o părticică din epitrahilul său.

  Continuare»