Noutăţi

Statistica sumbră a fost relatată de Breitbart News care a semnalat că numărul de avorturi din întreaga lume este mai mare decât numărul cumulat al persoanelor care și-au pierdut viața din cauza cancerului, SIDA, a accidentelor rutiere și sinucideri.

  Continuare»

În Anul Centenar Biserica Ortodoxă Română a recunoscut sfințenia unui mare român care, pe lângă virtuțile sale, a contribuit și la Marea Unire: ierarhul Dionisie Erhan.

Propunerea de canonizare a Episcopului Dionisie Erhan (1868-1943) a venit din partea Sinodului Mitropoliei Basarabiei ca urmare a demersurilor Episcopiei Basarabiei de Sud.

În acest sens au fost avute în vedere: ortodoxia credinței, activitatea deosebită desfășurată de episcopul Dionisie Erhan ca stareț al Mănăstirii Suruceni, dar mai ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și, mai apoi, ca episcop de Ismail și Cetatea Albă.  Continuare»

Era în Roma o femeie oarecare cu numele Aglaida, fata unui tată slăvit, anume Acachie, care fusese mai înainte antipat al aceleiaşi cetăţi a Romei. Aceasta fiind tânăra şi frumoasă la faţă, având multe averi ce-i rămăseseră de la părinţii ei şi ducând o viaţă liberă, fără bărbat legiuit, îşi petrecea zilele sale în desfrâu şi în păcate, fiind biruită de patima cea firească a neputinţei trupeşti. Ea avea la dânsa un om, ca slugă credincioasă a casei şi a toată avuţia ei, cu numele de Bonifatie, tânăr şi frumos la chip. Cu acesta vieţuia în necurăţie. Nu spre ruşinare se vorbeşte aceasta, căci degrabă se va spune fericită şi minunata schimbare a acestora. Pentru că, fiind lăudaţi sfinţii lui Dumnezeu, nici păcatele lor cele mai dinainte nu se tac. Ca să se arate aceasta cum că nu toţi din tinereţe au fost buni şi drepţi, ci avându-şi firea stricată, asemenea multora, s-au săvârşit cu pocăinţa cea adevărată şi cu schimbarea cea bună, făcându-se mari prin faptele cele bune şi slăviţi cu sfinţenia, precum vom vedea. Că şi noi, păcătoşi fiind, să nu deznădăjduim de mântuire, ci să ne deşteptăm către ridicarea cea grabnică, ştiind, că după pocăinţa păcatelor, putem a fi sfinţi, Dumnezeu ajutându-ne, numai noi de vom vrea.  Continuare»

1. A tăcut și a făcut. I s-a reproșat mereu că nu comunică, însă a preferat să lase faptele să vorbească pentru el, în comparație cu marii „oratori” politici, care vorbesc non-stop, dar care, concret, nu realizează nimic.

2. Nu a reacționat niciodată la calomniile ce i-au fost aduse, deși a fost hărțuit în permanență. A întors mereu obrazul.

3. A fost singurul demnitar al Romaniei care și-a asumat Centenarul, printr-un program coerent încă de la începerea misiunii de patriarh.

4. Sub păstorirea sa, a fost construit cel mai important edificiu religios în cei aproape 2000 de ani de creștinism românesc.

5. A salvat onoarea Centenarului, împlinind dorința Regelui Carol I si a Regelui Ferdinand. Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului a fost dorită inițial de către Regele Carol I, după Războiul de Independență și solicitată apoi de către Regele Ferdinand, după Primul Război Mondial.

  Continuare»

Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.  Continuare»

Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian şi pentru viaţa sa curată şi nespusa lui bunătate a fost făcut arhiereu. Vestind cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, a fost întemniţat, dar în timpul lui Constantin cel Mare (306-337) a fost eliberat. Mergând el la Mira, nu a trecut multă vreme şi s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea. A luat parte la lucrările acestui Sinod Ecumenic din anul 325. A primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni...  Continuare»

Sf. Iacov Persul - Ocrotitorul ceresc al Sfintei Mănăstiri Sireţi

Sfântul Iacov s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinţi creştini, a fost crescut întru Sfânta Credinţă Creştină şi s-a căsătorit cu o femeie creştină. Regele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru aleasa lui ţinută, educaţia strălucită şi marile lui calităţi diplomatice şi personale şi l-a făcut curtean al palatului său. Înşelat de măgulirile regelui, Iacov a uitat de sine şi a început să aducă necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era păgân.  Continuare»

Sfânta Muceniţă Ecaterina a trăit pe vremea împăratului Maximian, la începutul veacului al IV-lea. Era de fel din din Egipt, din cetatea Alexandriei, un mare centru cultural, politic şi economic al antichităţii. Era fiica unui principe alexandrin pe nume Consta. Era foarte frumoasă şi înaltă la trup. Aceasta a învăţat într-un mod strălucit toată învăţătura şi ştiinţa greacă şi latină a acelor vremuri, uimind cu înţelepciunea şi priceperea sa. A învăţat de asemenea şi arta retoricii (oratoria, grăirea frumoasă). Era renumită şi pentru că ştia multe limbi străine şi dialecte ale multor neamuri. Era renumită şi admirată nu numai în Alexandria, căci faima sa depăşise graniţele egiptene. Mulţi veneau în Alexandria pentru că auziseră de renumele şi înţelepciunea ei.  Continuare»

Referitor la data prăznuirii Sfinților Mari Mucenici Ecaterina și Mercurie:

În această zi se face odovania sau după prăznuirea intrării în Biserică a Maicii Domnului ceea ce atrage după sine, conform Tipicului, lăsarea slujbei sfinților din acea zi și punerea ei la Pavecernița din ajun. Din acest motiv, împărăteasa Ecaterina II-a a Rusiei (care purta numele muceniței), a schimbat sărbătoarea Sf. Ecaterina și a Sf. Mercurie pe 24 noiembrie, iar pomenirea Sf. Clement al Alexandriei a fost mutată pe data de 25. În toate Bisericile Ortodoxe (în afară de cea Rusă), sărbătoarea Sf. Ecaterina rămâne neschimbată pe data de 25, dar slujba ei și a Sf. Mercurie nu se lasă, ci se combină cu cele ale Praznicului, fără a face o slujbă specială de Odovanie. Întrucât în Biserica Ortodoxă din Moldova se folosesc mineiele românești este bine ca slujba Sf. Ecaterina și Sf. Mercurie să fie săvârșite pe 25 noiembrie/8 decembrie  Continuare»

Sfârșitul lunii septembrie ne oferă prilejuri de binecuvântate aduceri-aminte: trecerea la Domnul a Cuviosul Siluan Athonitul (pe 24 ale lunii, în 1938) și nașterea ucenicului său, Sofronie Saharov (22 septembrie 1896).

Părintele și fiul, bătrânul și ucenicul. Formarea Cuviosului Sofronie pe lângă Sfântul Siluan nu a avut nimic spectaculos. Într-un firesc al lucrurilor dumnezeiești, Sofronie căutătorul, poposit de ceva vreme la Mănăstirea Sfântului Pantelimon, îl remarcă pe Siluan – care, culmea, nu prea lăsa multe lucruri de „remarcat” – și i se așează sub adumbrirea cuvântului și rugăciunii.  Continuare»

Un episod aparte din istoria bisericească românească de sub ocupaţia ţaristă este reprezentat de Vladimir Sincovschi, arhiepiscopul Chişinăului în 1904-1908. Deşi nu era român, el a înţeles că trebuie să le vorbească, să le predice şi să-i mărturisească pe credincioşii basarabeni în limba lor. El predica de la altarul catedralei din Chişinău în limba băştinaşilor şi chiar a instituit studiul limbii române în seminarul înfiinţat de înaintaşul său, Gavril Bănulescu-Bodoni.  Continuare»

Intrarea Maicii Domnului in Biserica este praznuita pe 21 noiembrie/4 decembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.

Parintii Maicii Domnului sunt Sfintii Ioachim si Ana. Lipsiti de copii, dar cu credinta in Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le daruiasca cinstea de a fi parinti, fagaduind ca daca vor avea un copil, il vor duce la templu si il vor inchina Lui. Un inger le vesteste ca vor avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfintii Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea facuta lui Dumnezeu si la trei ani de la nasterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.  Continuare»

Sfântul Mucenic Dasie a trait în secolele III-IV d.H., fiind soldat în armata romană, în Legiunea XI “Claudia” care staţiona la Dunăre încă din secolul al II‑lea.

Numele de “Dasius” dovedeşte originea sa geto-dacică şi înseamnă “miel”, cuvânt care s-a păstrat într-o formă uşor schimbată  - “daşu”, dar cu aceeaşi semnificaţie,  până în prezent.

Arestarea şi condamnarea la moarte a Sfantului Mucenic Dasie este legată de sărbătoarea Saturnaliilor – o sărbătoare păgână care se celebra în Imperiul Roman timp de şapte zile in fiecare an - la început între 17 şi 24 decembrie, apoi între 1 şi 8 ianuarie - în cinstea zeului timpului numit de romani Saturn, iar de greci Cronos. În timpul Saturnaliilor, orice muncă înceta. În amfiteatre aveau loc lupte între gladiatori, spectacole de circ, curse de cai, iar pe străzi se desfãşura dansul orgiilor saturnale. În aceste zile, moralitatea devenea un concept cu totul relativ, fiecare săvârşind nelegiuirea dorită.

  Continuare»

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a aprobat propunerea Bisericii Autonome Ortodoxe din Finlanda de a canoniza doi sfinţi autohtoni: Ioan de Valmo (1873-1958) şi Ioan de Ilomantsi (1848-1918).

Potrivit site-ului oficial al Bisericii Ortodoxe din Finlanda, demersurile pentru canonizare au început încă din anul 2016, documentele fiind înaintate Patriarhiei Ecumenice în luna aprilie a acelui an.

  Continuare»

Înalt Preasfințite și Preafericite,

În urma demisiei mele din postul de Episcop al Cet.-Albe-Ismail, cu smerenie aduc la cunoștința Preafericirii voastre următoarele:

În ziua de duminică 31 august am plecat din București la ora 7. La ora 5,35 p.m. am trecut Prutul și am călcat pe pământul sfințit prin oasele și mormintele străbunilor noștri, iar acum scăldat și răscumpărat prin sângele și vitejia fiilor neamului nostru, cari prin ajutorul Celui de Sus, l-am răscumpărat.

  Continuare»