Noutăţi

Intr-un fel sau altul toti suferim si suntem bolnavi. Fie recunoastem, fie nu, toti incercam sa ne depasim neputintele prin diferite moduri, care de cele mai multe ori nu duc la Hristos.

Vedem in Sfanta Evanghelie descrise multe minuni si vindecari facute de Mantuitorul Hristos unor oameni ca si noi. Daca "fara indoiala, iubirea este Izvorul tuturor minunilor" dupa cum spunea Pr. Al.

Schmemann, atunci Iisus este prin excelenta Iubirea ce se revarsa asupra noastra.

Sufera inainte ca noi sa realizam in ce stare ne aflam, ne iubeste si ne cheama catre Tatal inainte ca noi sa constientizam ca suntem copiii Lui. Si astfel vindecarea devine gestul prin care Mantuitorul repune omul in starea initiala in care se afla. Sanatatea pe acest pamant este un dar de la Dumnezeu, dar nu il pretuim decat atunci cand incepe sa se piarda! Boala si neputinta pun stapanire pe trup, iar noi ar fi trebuit sa ne indreptam ochii, pasii si urechile catre Hristos.  Continuare»

Evanghelia Duminicii a 6-a dupa Rusalii descrie minunea vindecarii slabanogului din Capernaum (Matei 9, 1-8). Aceasta Evanghelie ne descopera ca Hristos iarta pacatele si ii daruieste vindecare bolnavului tinand seama de credinta celor care aduc la El pe omul pacatos si bolnav: "Si vazand Iisus credinta lor i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!"

Asadar, Mantuitorul cunoaste nu doar boala celui aflat in suferinta, ci si credinta celor care se roaga pentru vindecarea lui. Din acest motiv, trebuie sa stim ca sunt vindecari daruite de Dumnezeu ca raspuns la rugaciunile altora pentru noi.

  Continuare»

In Evanghelia de astazi se arata ca omul stapanit de duhurile rele se instraineaza de Dumnezeu, de semeni si de el insusi. Locuirea in morminte era simbolul faptului ca acesti oameni indraciti se aflau intr-un fel de moarte spirituala. Au cazut din starea de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, s-au insingurat si s-au instrainat. Insingurarea si instrainarea exprima o existenta chinuita, o existenta diminuata, o existenta la limita vietii umane. Omul posedat de demoni nu mai este o persoana libera. Facultatile sale mintale si simtirile sale sufletesti sunt folosite de demon. Nu mai sunt folosite de omul propriu-zis. Omul posedat este instrainat de el insusi. Nu mai este el subiectul actiunilor sale, nu mai este el insusi subiectul gandirii sale, al vorbirii sale si al miscarii trupului sau. Sufletul si trupul sau sunt folosite de catre duhurile necurate ca instrumente de a face lucruri rele.  Continuare»

"Intrand Iisus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L pe El si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se. Si i-a zis Iisus: "Venind il voi vindeca”

Leprosul s-a apropiat de Domnul, pe cand Domnul Se pogora de pe Munte; sutasul, pe cand Domnul intra in Capernaum.

- Pentru ce nu s-au urcat pe Munte nici leprosul, nici sutasul ?

- Nu din pricina trandaviei - ca la amandoi credinta le era fierbinte -, ci ca sa nu intrerupa invatatura Domnului.
Apropiindu-se de Hristos, sutasul a zis: "Sluga mea zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se”.

  Continuare»

Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase si mai pline de substanta, face parte din Predica de pe munte a Mantuitorului. Atunci si-a prezentat programul de reforme doctrinare si de viata, si a delimitat invatatura si traditia Vechiului Testament, de invataturile noi, revelate de Dansul, in fata unei multimi uimite care se afla in continua "mirare", "caci El ii invata ca unul ce avea putere, iar nu ca fariseii si carturarii". E o Evanghelie-poem, opera a unui autor divin!

Dar textul destul de lung, si care ne-ar putea provoca la exegeze mai profunde, si din mai multe unghiuri de vedere, are, ca toate poemele, pasaje care pot usor da nastere la controverse, putand fi interpretate in diferite feluri. Asupra lor as vrea sa va spun caleva cuvinte, foarte pe scurt, incercand sa ne lamurim impreuna care si cum trebuie sa fie dreapta lor interpretare ortodoxa.  Continuare»

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de sarbatorea Cincizecimii sau a Pogorarii Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli. Este praznuita la 50 de zile de la Invierea Domnului. Este mentionata in Noul Testament, in special in cartea Faptele Apostolilor, in al doilea capitol. Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc. De asemenea, se face pomenire de ea si in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.  Continuare»

Pe 9/22 mai facem pomenirea Aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari. Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpânind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici, şi Vladimir cel de bun neam, fiul lui, domnul Cernigovului, care după aceea s-a numit Monomah, a fost năvălire a ismailitenilor asupra stăpânirii greceşti de pe cealaltă parte de mare, pentru că, începând de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pământul creştin până la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpânirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.  Continuare»

In prima duminica dupa sarbatoarea Inaltarii Domnului, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea Sfintilor Parinti de la cel dintai Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Sensul teologic-duhovnicesc al cinstirii celor 318 Sfinti Parinti, care s-au adunat in cetatea Niceea la chemarea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, este acela ca invatatura de credinta despre Hristos-Domnul si despre Preasfanta Treime este stabilita, pe temeiul Sfintei Scripturi si al Traditiei Apostolice, prin conglasuirea episcopilor Bisericii din toata lumea.  Continuare»

Dacă s-au împlinit 40 de zile de la înviere, Mântuitorul Hristos S-a arătat pentru ultima dată ucenicilor Săi. I-a învăţat îndelung, le-a deschis mintea să înţeleagă Scripturile şi le-a poruncit să meargă să înveţe toate neamurile învăţătura cea nouă a Sfintei Evanghelii. Apoi i-a scos afară din Ierusalim şi s-au urcat pe muntele Măslinilor. Şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat şi pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de la ei şi S-a înălţat la Cer. Şi un nor L-a ascuns de la faţa lor... Aşa S-a înălţat Domnul la Cer, cu mâinile întinse spre binecuvântare, căci El este Domnul sfinţeniei şi a toată binecuvântarea, care necontenit ne trimite noian de binecuvântări şi numai printr-însul ne vine toată binecuvântarea.  Continuare»

Schitul Iviru

Acest sfânt schit este întemeiat în secolul al 16-lea de Cuviosul Mucenic Iacob, în cinstea prăznuirii Tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Prooroc Ioan, Inainte Mergătorul si Botezătorul Domnului.

In această sfântă biserică se află părticele din moaștele Sfântului Mucenic Mercurie, Sfântului Mucenic Hristofor, Sfântului Marelui Mucenic Pantelimon, Sfântului Mucenic Trifon, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Dionisie Areopagitul, Sfântului doctor fără de arginți Cosma. Tot aici se află și capetele celor trei Cuvioși Mucenici Eftimie, Ignatie și Acachie, așezate într-o raclă de argint,  împreună cu mâna dreaptă a aceluiași Cuvios Mucenic Eftimie, alături de alte părți din sfintele lor moaște, ale căror viață și mucenicie le prezentăm mai jos:

Siragul frumos al acestor nevoitori, al acestor viteji ostași ai Sfintei Treimi l-a început minunatul Eftimie...

  Continuare»

Crestin ortodocsii dar si cei greco-catolici si romano-catolici il pranuiesc an de an, la 23 aprilie, pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Acest Sfant a trait in vremea imparatului Diocletian, fiind de loc din Capadocia si, dupa cum se spune in volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul', era "de neam stralucit si luminat', parintii sai fiind dreptcredinciosi.

Datorita vitejiei sale a ajuns conducator de armata, in garda imparatului. In anul 303, cand Diocletian a declansat persecutiile impotriva crestinilor, Sfantul Gheorghe nu s-a ferit sa-si marturiseasca dreapta credinta intru Hristos. Sinaxarul ne spune ca "Sfantul acesta fiind de fata, a declarat ca este crestin, mustrand desertaciunea si neputinta idolilor, luand in ras pe cei ce credeau in ei. Neplecandu-se nici cu amagiri, nici cu fagaduintele tiranului, care facea multe ca acestea, nici de ingroziri, ci se vedea nebagator de seama de toate, pentru aceea intai l-au lovit in pantece cu o sulita. Si cand i s-a infipt sulita in trup, a curs sange mult; iar varful sulitei s-a intors inapoi si a ramas Sfantul nevatamat. Apoi, legandu-l de o roata tintuita cu fiare ascutite, care a fost pornita din sus spre o vale, si rupandu-se trupul in mai multe bucati, cu ajutorul dumnezeiescului inger a ramas el sanatos.

  Continuare»

In traditia liturgica universala, atat in Rasarit cat si in Apus, timpul pascal are doua perioade: prima parte este o prelungire a sarbatorii Pastelui, cea de-a doua anunta Cincizecimea si are in centru taina apei, unul dintre simbolurile persoanei si economiei Sfantului Duh. Evanghelia celei de-a cincea duminici dupa Pasti, a Samarinencei (Ioan 4, 4-42) este o frumoasa ilustrare in acest sens. Dar as vrea sa ma opresc astazi asupra altor doua aspecte : intalnirea extraordinara intre Hristos si femeia samarineanca si admirabila pedagogie a lui Hristos.  Continuare»

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR
Cuvânt la Invierea Domnului nostru Iisus Hristos

din „Omilii la Postul Mare”

„Domnul a înviat cu adevărat” (Lc. 24, 34)

Invierea lui Iisus Hristos se dovedeşte prin minunile Apostolilor

Mulţi pun întrebarea: pentru ce Hristos nu S-a arătat iudeilor îndată după învierea Sa ? Dar aceasta este o întrebare de prisos şi nefolositoare. Dacă Hristos ar fi nădăjduit că ei prin aceasta s-ar fi întors la credinţă, negreşit El n-ar fi pregetat, după învierea Sa, a Se arăta tuturor.
Cum că ei n-ar fi crezut nici când El li S-ar fi arătat după învierea Sa, o dovedeşte învierea lui Lazăr. Acesta murise de patru zile, aşa că putea şi trecuse în putreziciune. Dar Hristos 1-a rechemat la viaţă înaintea ochilor iudeilor, si iarăşi i-a deşteptat; însă cu toate acestea, El n-a putut a-i aduce la credinţă; dimpotrivă, i-a făcut mai mari vrăjmaşi ai Săi. Căci ei au venit si voiau pentru aceasta a-L omorî. Dacă ei n-au crezut în El când a sculat din moarte pe un altul, nu s-ar fi înfuriat ei oare asupra Lui mai tare, când El li S-ar fi arătat iarăşi ca înviat ? Ei prin aceea negreşit nu s-ar fi îndreptat, ci necucernicia şi osânda lor ar fi sporit. Aşadar pentru ca El să-i scape de o tulburare de prisos, nu S-a arătat lor, ci numai ucenicilor Săi; căci El i-ar fi expus la o mai mare pedeapsă, dacă după răstignire S-ar mai fi arătat lor.  Continuare»

„Cât aveți Lumina, credeți în

Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.”

(Ioan 12,36)

Preasfinţiţi ierarhi, Preacucernici preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, drept-măritori credincioşi,

Hristos a Înviat!

În această preaminunată şi sfântă zi trăim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina şi mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii. Întreaga creație ia parte la slăvita sărbătoare. Întunericul a fost risipit, moartea a fost învinsă, Lumina din mormânt a ieșit, iar Biserica în noaptea pascală vă adresează îndemnul: „Veniți de luați lumină”!

  Continuare»

De indata ce preotul termina pomenirile si reintra in altar prin usile imparatesti, in biserica rasuna partea a doua a Heruvicului, pe care o repet: Poporul: Ca pe Imparatul tuturor primind pe Cel ce, nevazut, e’nconjurat de cetele ingeresti: Aliluia, aliluia, aliluia. Va reamintesc faptul ca Intrarea mare simbolizeaza si reitereaza Intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim, aclamata frenetic de multimile entuziaste.  Continuare»