Manastirea Sireti - Noutati  Printati aceasta pagina    
 
    RO | EN | DE | RU    
 

Новости

Страница 1 из 153  > 2 3 4 5 6 7 8 9 10  >>

publicat pe 11 august 2019

Primul inteles duhovnicesc al Evangheliei de astazi este indemnul de-a cauta mai intai hrana sufleteasca, dobandita prin intalnirea omului cu Dumnezeu, cu Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, Biserica Ortodoxa a randuit sa nu mancam si sa nu bem nimic inainte de participarea la Sfanta Liturghie, ci, in stare de post, sa ascultam cuvantul lui Hristos-Dumnezeu si sa ne impartasim cu Preacuratul Sau Trup si cu Preascumpul Sau Sange, "spre iertarea pacatelor, spre tamaduirea sufletului si a trupului". In acest mod, aratam intaietatea valorii sufletului fata de trup, adica suntem mai intai fiinte spirituale si apoi fiinte biologice. Iar ca fiinte rationale si duhovnicesti, inteligente si iubitoare, pretuim mai intai legatura vie cu Dumnezeu-Izvorul vietii vesnice si apoi lucrurile materiale.  Подробнее»



publicat pe 29 iulie 2019
Evanghelistul Matei numeste aici Capernaumul orasul Sau. Betleemul a fost orasul in care S-a nascut; Nazaretul, orasul in care a crescut; iar Capernaumul, orasul in care a locuit in permanenta.

Slabanogul de la Matei este altul decat cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se afla la scaldatoarea Vitezda, celalalt in Capernaum; unul era bolnav de treizeci si opt de ani; celuilalt nu i se spune varsta; unul era lipsit de ajutoare; celalalt avea oameni care-l ingrijeau, care-1 purtau, care 1-au adus la Iisus. Unuia Domnul ii spune: „Fiule, iertate iti sunt pacatele” (Matei 9, 2); celuilaltii zice: „ Vrei sa fii sanatos?(Ioan 5, 6). Pe slabanogul de la loan l-a vindecat Domnul intr-o sambata (Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, in alta zi, nu sambata; ca daca ar fi fost sambata, iudeii L-ar fi invinuit; dar asa, au tacut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoana impotriva Lui (Ioan 5, 16).

  Подробнее»



publicat pe 14 iulie 2019

Este mare lucru ca un om, care nu facea parte din neamul iudaic, sa aiba despre Hristos o parere atat de mare. Dupa socotinta mea, sutasul se gandea ca ostirile cele ceresti, bolile, moartea si toate celelalte se supuneau lui Hristos, asa cum i se supuneau lui ostasii sai. De aceea si spune: "Ca si eu sunt om sub stapanire”; cu alte cuvinte sutasul spunea: "Tu esti Dumnezeu, eu sunt om; eu sunt sub stapanire, Tu nu esti sub stapanire. Asadar, daca eu, om fiind si sub stapanire, am atata putere, cu mult mai mult Tu, Care esti Dumnezeu si nu esti sub stapanire”.

Sutasul voia sa-L incredinteze cu tarie pe Iisus ca nu rosteste aceste cuvinte ca sa arate ca este vreo asemanare intre ei, ci, dimpotriva, foarte mare deosebire. "Daca eu, spune sutasul, care sunt un supus si sunt sub stapanire, pot atata, datorita micii mele functii, incat nimeni nu-mi poate sta impotriva, ci se va face tot ce poruncesc , chiar cand poruncile sunt diferite – "Ca zic acestuia:”Du-te!” si se duce, si altuia :”Vino!” si vine”- cu atat mai mult vei putea Tu!”.

  Подробнее»



publicat pe 12 iulie 2019
Prăznuim azi pe cei mai aleşi dintre Apostoli, pe Sfinţii Pe­tru şi Pavel. Aşa au rânduit Sfinţii Părinţi, ca aceşti cori­fei ai Apostolilor să fie pomeniţi împreună în aceeaşi zi, în 29 iunie.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel erau însă firi foarte deosebite. Cu multe calităţi care-i deosebesc şi care ne fac să ne punem în­trebarea: Cum de Biserica s-a gândit să-i cinstească în aceeaşi zi de sărbătoare?

1. Iată, de exemplu, în timp ce Sfântul Apostol Petru era pes­car, om simplu şi necărturar, celălalt, Sfântul Apostol Pavel, era învăţat, având dascăl pe vestitul Gamaliel.

2. Sfântul Apostol Petru era o fire entuziastă, vulcanică, volun­tară, gata oricând să-şi dea viaţa pentru Hristos, Sfântul Apostol Pavel însă eră o fire analitică, prelucrând şi dezvoltând în Episto­lele sale învăţătura Sfintelor Evanghelii.

3. În sfârşit, Sfântul Apostol Petru a fost verhovnic al Apostoli­lor, căpetenia sau liderul lor, în timp ce Sfântul Apostol Pavel nici măcar nu a avut privilegiul de a-L vedea vreodată pe Hristos în via­ţa Sa pământească. Cu toate acestea însă, „Apostol al neamurilor”.

  Подробнее»



publicat pe 06 iunie 2019
Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Anul acesta o sarbatorim pe 6 iunie. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!". IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea "Hristos a inviat!", la care ni se raspunde cu confirmarea "Adevarat, a inviat!", pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.  Подробнее»



publicat pe 24 mai 2019

20 ani de la înfiinţarea Sfintei Mănăstiri Sireţi

La 24 mai 1999 s-a pus piatra de temelie a Mănăstirii „Sf.M.Mc. Iacov Persul”, din iniţiativa şi purtarea de grijă a trei monahi care formau comunitatea la acea vreme: Protos. Porfirie, Ierom. Teodor, şi Ierod. Natanael.

La scurtă vreme, acestei obşti monahale se alătură Protoiereul Mihail Cazacu, care cu sprijinul şi încurajarea sa, dar şi cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au făcut ca nou-înfiinţata mănăstire, să înflorească pentru că nu s-au ridicat doar ziduri, dar s-a lucrat şi în ogorul Domnului, semănând credinţa între enoriaşi, ceea ce la început părea un vis frumos.

  Подробнее»



publicat pe 23 mai 2019
Situat pe coasta Adriaticii, în sudul Italiei, oraşul Bari este capitala regiunii italiene Puglia şi a provinciei Bari.

În secolul al III-lea, Bari era un port înfloritor al regiunii Peucezia, care ocupa partea centrală a Apuliei (Apulia este numele vechi al regiunii numite astăzi în limba italiană, Puglia). După ce a rezistat invaziei greceşti, Bari a fost cucerit de romani şi a dobândit statutul de „municipium“. În anul 840, Bari a fost ocupat de către saracini, fiind recâştigat, în anul 870, de bizantini, oraşul devenind principalul centru italian din punct de vedere politic, militar şi comercial din întreg Imperiul Roman de Răsărit. Dominaţia bizantină a luat sfârşit în anul 1071.

  Подробнее»



publicat pe 19 mai 2019
Pericopa evanghelica din cea de-a patra Duminica dupa Pasti ne pune in fata un om care suferea de o boala veche, o paralizie generalizata, care-l obliga sa zaca intins pe o targa, dar a carui adevarata mare suferinta era singuratatea. Era unul din zecile - daca nu sutele - de bolnavi care zaceau in cele cinci foisoare ale unui bazin din cetatea Ierusalimului, Betezda, nume ce se traduce "Casa Milostivirii". Dupa toate probabilitatile, numele i se datora faptului ca in el se petreceau minuni. Din cand in cand, un inger al milostivului Dumnezeu se pogora in apa si o agita cu aripile. Minunea devenea operanta asupra primului suferind care se arunca in apa: de indata, el devenea sanatos.  Подробнее»



publicat pe 15 mai 2019
Schitul Iviru

Acest sfânt schit este întemeiat în secolul al 16-lea de Cuviosul Mucenic Iacob, în cinstea prăznuirii Tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Prooroc Ioan, Inainte Mergătorul si Botezătorul Domnului.

In această sfântă biserică se află părticele din moaștele Sfântului Mucenic Mercurie, Sfântului Mucenic Hristofor, Sfântului Marelui Mucenic Pantelimon, Sfântului Mucenic Trifon, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Dionisie Areopagitul, Sfântului doctor fără de arginți Cosma. Tot aici se află și capetele celor trei Cuvioși Mucenici Eftimie, Ignatie și Acachie, așezate într-o raclă de argint,  împreună cu mâna dreaptă a aceluiași Cuvios Mucenic Eftimie, alături de alte părți din sfintele lor moaște, ale căror viață și mucenicie le prezentăm mai jos:

Siragul frumos al acestor nevoitori, al acestor viteji ostași ai Sfintei Treimi l-a început minunatul Eftimie, original din satul Dimițana, Peloponez. S-a născut din părinți binecredincioși, Panaghiotis  și Maria,


  Подробнее»



publicat pe 13 mai 2019
Mironositele sunt femei credincioase care L-au admirat si L-au pretuit pe Mantuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au vazut rastignirea Lui si au plans pentru suferintele Lui. De aceea, cu multa duiosie si mult respect, dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, care urma dupa sambata, au mers la mormantul Mantuitorului Iisus Hristos ca sa implineasca ceea ce au inceput sa faca Iosif din Arimateea si Nicodim, care au uns cu aloe si cu smirna trupul Mantuitorului inainte de inmormantare. Acum insa ele aduc miruri de mare pret pentru a cinsti dupa obicei pe Iisus Domnul Cel ingropat si, in acelasi timp, pentru a impiedica descompunerea sau stricaciunea trupului Sau.  Подробнее»



Страница 1 из 153  > 2 3 4 5 6 7 8 9 10  >>


 
loc. Sireţi, r. Străşeni
tel. 0-237-71705